Merg, deja de ani, la mare la Neptun, la „Scriitori“. Anul acesta m-am reîntors acolo după o pauză de vreo patru ani. Aproape nimic nu s-a schimbat. A rămas o oază… cu program fix.

De mică, mi-am petrecut vacanţa ani în şir în aceleaşi locuri, făcînd mereu aproximativ aceleaşi lucruri: vacanţe în general reuşite, în care tradiţia se îmbina cu plictiseala, într-un mod de viaţă à la Muntele vrăjit al lui Thomas Mann… (Mai ales că mult timp mergeam chiar la Hotel Mangalia, care avea şi un sanatoriu.)

Am ales, din nou, Neptunul, exact pentru previzibilitate şi constanţă: ştiam ce mă aşteaptă şi ştiam cam ce să aştept de la oamenii pe care urma să-i găsesc acolo – erau filtraţi, dacă se poate spune aşa, „de-ai noştri“…

DE ACELASI AUTOR Listă de cadouri Mica doză de transcendent (Alte) filme de Crăciun Decembrie timpuriuÎn Muntele vrăjit, programul lui Hans Castorp, scurtat, era în felul următor: „De dimineaţă (…) intra băieşul (…) şi, numindu-l pe Hans Castorp (…) cu numărul camerei, îl fricţiona cu alcool“. Apoi lua masa „cu perna în spate“. „Aprindea apoi o ţigară şi abia sesiza că Joachim (n.a.: vărul său) plecase să-şi facă plimbarea de dimineaţă, că îl şi vedea întorcîndu-se. Mai flecăreau iarăşi de una, de alta, astfel că intervalul dintre două mese (…) era atît de scurt, încît chiar şi un cap sec şi un sărac cu duhul nu ar fi reuşit să se plictisească (…). (…) Abia ţi-ai pus mîinile sub cap şi abia ţi-ai aruncat privirile în tavan, urmărind un gînd, că gongul îi invita pe toţi pacienţii, cu excepţia celor care zăceau în pat şi a muribunzilor, să se pregătească pentru dejun.“

Cam aşa se desfăşura, pe vremuri la hotelul Mangalia Siemens, viaţa de vacanţă: dimineaţa plajă, apoi duş, masă, şi după-masă ceea ce mama numea „proceduri“: bazin de sulf, duşuri subacvatice, nămol, masaj, piscină… Seara, masa la restaurantul hotelului, unde într-o pe