Anul trecut, regizorul Kevin MacDonald şi producătorul Ridley Scott au lansat un apel neobişnuit: posesorii de camere video din întreaga lume erau rugaţi să filmeze, în ziua de 24 iulie, o bucată din viaţa lor - şi să o posteze apoi pe YouTube. Filmul alcătuit din aceste filmări-document a intrat săptămâna trecută în cinematografe.
Cifrele pe care producătorii filmului le-au făcut publice sunt într-adevăr fascinante: 80.000 de oameni din 140 de ţări au trimis înregistrări care însumau 4.500 de ore de film; prima şi cea mai mare dificultate cu care s-au confruntat realizatorii a fost catalogarea filmelor primite. O echipă formată din 24 de oameni - compusă atât din cunoscători ai mai multor limbi străine, cât şi din persoane din industria cinematografică - a vizionat întregul material, acordând fiecărei filmări o notă între 1 şi 5 (editorul filmului, Joe Walker, avea să remarce mai târziu că majoritatea clipurilor au primit de la juriu nota 2). Odată încheiat acest proces, regizorul Kevin MacDonald - câştigă-torul premiului Oscar în anul 2000 pentru cel mai bun documentar, cu filmul „O zi în septembrie" - a vizionat cele 300 de ore alese de echipa de selecţie, încercând „să lase filmările să decidă singure temele şi structura filmului".
De la răsărit la apus, de la viaţă la moarte
Walker descrie modul în care el şi regizorul au abordat filmul astfel: „Am vrut de la bun început să avem mai multe structuri, deci nu este numai de la miezul nopţii până la capătul zilei, ci şi de la lumină la întuneric şi de la viaţă la moarte. Am încercat să punem anumite lucruri la un loc, să le facem să rezoneze împreună şi să provocăm la gândire". MacDonald vede filmul ca „o metaforă a experienţei internautice, în care se trece dintr-un loc în altul într-un mod aproape aleatoriu"; deşi documentarul său „nu are o poveste tradiţională sau o naraţie clasică, are o mi
