Festivalul Internaţional George Enescu reprezintã în prezent o una dintre cele mai importante cãrţi de vizitã culturale ale României, iar credibilitatea sa ca manifestare de anvergurã stã nu doar în valoarea artisticã a ofertei muzicale ci şi în constanţa cu care s-au succedat, iatã, 19 ediţii. Suntem în pragul celei cu numãrul 20 şi putem privi înapoi cu satisfacţia contemplãrii unui fenomen ce s-a transformat deja într-o frumoasã tradiţie a toamnei româneşti.

Într-un prezent frãmântat în care simţim cã puţine lucruri mai sunt într-adevãr „ale noastre”, Festivalul Internaţional George Enescu se constituie într-un argument pentru ideea cã, pentru a creiona un specific – orice fel de specific –, este nevoie de efort susţinut şi mai ales de timp; cãtre acest timp ne întoarcem acum privirea.

Începuturile

În data de 4 septembrie 1958 avea loc la Bucureşti deschiderea festivã a celei mai importante manifestãri muzicale internaţionale gãzduite de România, Festivalul Internaţional George Enescu, ce era planificat sã se desfãşoare din trei în trei ani.

Manifestarea era însoţitã de un concurs internaţional care a supravieţuit însã numai în primele 5 ediţii, fi ind întrerupt ulterior şi reluat abia odatã cu ediţia din 1991. Motivaţia întreprinderii unui astfel de demers de cãtre oficialitãţile comuniste nu era însã una ce avea la bazã nobile considerente artistice, ci un pragmatic interes în a convinge forurile internaţionale de aprecierea de care se bucura George Enescu în România.

Pe de altã parte, autoritãţile doreau sã demonstreze societãţii capitaliste cã România este în stare sã organizeze un festival muzical dedicat lui Enescu, capabil sã concureze cele mai ambiţioase manifestãri internaţionale similare.

Dincolo de aceste abile motive politice, desigur cã succesul începutului a depins în mare mãsurã de valoarea artiştilor invita