Într-o călătorie epică din mlaştinile Irlandei de sud până în deşerturile Persiei, veteranul Terry Jones din grupul Monty Python readuce la viaţă extrem de bogatele şi variatele culturi barbare ale celţilor, hunilor sau goţilor şi arată adevărul despre ele oriunde merge. Aşa-numiţii „barbari” din vremurile Imperiului Roman au îndurat mii de ani de reprezentări greşite.

În „De Bello Gallico”, Iulius Caesar a scris că a invadat Galia în anul 58 î. Hr. pentru a proteja graniţele nordice ale Imperiului de volatilele triburi celtice. Conform romanilor, celţii erau un popor războinic şi analfabet. Dar Terry Jones descoperă că celţii aveau cunoştinţe matematice cu mult peste cele ale Romei. Aveau o societate miloasă, care îi proteja pe cei tineri şi pe cei neajutoraţi. Era o societate construită pe baza unei reţele comerciale care se întindea cu mult dincolo de graniţele lumii celtice.

Despre barbarii din Germania, romanii spuneau că se numărau printre cei mai cruzi. Imaginea romană a bestiilor din pădurile întunecate ale Germaniei a fost creată în anul 9 d. Hr., când germanul Herman a organizat masacrul legiunilor romane. Terry Jones descoperă că numele real al lui Herman era Armenius şi că era un ofiţer de rang înalt în armata romană, comandând legiuni întregi de soldaţi germani. Terry Jones se cufundă în lumea „barbarilor” din Orient – grecii şi persanii – şi descoperă că aceştia, şi nu romanii, au fost adevăratele creiere ale lumii antice.

Povestea începe şi se termină cu o bucată ciudată din metal ruginit, descoperit pe fundul Mediteranei în anul 1900. Aceasta s-a dovedit a fi o realizare inginerească de o complexitate deosebită, veche de 2.000 de ani, aşa cum nu se va mai vedea în lume timp de 1.500 de ani. În jurul anului 400 d. Hr. se năşteau printre barbari doi micuţi remarcabili. Unul dintre ei va deveni cel mai feroce dintre barbari: hunul