Dacă trebuie să vorbesc despre hobby-urile mele, mă simt mai mereu datoare să pomenesc Casa pionierilor şi a şoimilor patriei. Cînd eram eu mică, aceasta era găzduită de casa unde se află acum Cărtureştiul. Ca marea majoritate a copiilor, plecam şi eu la şcoală cu cheia de gît şi, ca să mă ştie în siguranţă, ai mei mi-au inoculat importanţa activităţilor extraşcolare, cristalizate, în cazul meu, sub forma cercurilor şi cluburilor. Le-am arhivat recent pentru o prietenă şi îmi permit să le mai enumăr o dată: balet, desen, engleză, gimnastică ritmică, modelaj, gimnastică sportivă şi aerobică, franceză, clubul de geografie şi cel de ştiinţe naturale, cercul de muzică de la şcoală, cor la Casa Armatei, un club de dans ţinut la „Rapsodia“ de actriţa care o juca pe Dorothy în Vrăjitorul din Oz, o şedinţă de karate şi un club de lucru manual. Bine, de lucru manual aveam parte şi acasă unde croiam şi coseam cu mama la maşina Veronica şi tot acasă eram îndrumată serios de tata pe calea reparaţiilor cu pistolul de lipit şi sacîz sau şurubelniţe. Poate ca urmare a acestor activităţi am ales să urmez un liceu care părea să fie cel mai aproape de programul cu care mă obişnuisem. La „Tonitza“, activităţile mele extracuriculare erau incluse în programa de şcoală: două zile de atelier pe săptămînă, cîte şase ore de modelaj, desen sau pictură pe zi, ore care nu erau negociate cu nimeni pentru că nu mai erau rupte din timpul pentru teme. Facultatea va încununa acest tip de studiu, care le părea celorlalţi program neserios de pierde-vară, praful o să se aleagă de tine, din care însă a răsărit o profesie pe care mă încăpăţînez să o fac în continuare în termenii mei.

Acum că am un copil mic, am decis să îmi iau un concediu maternal. Asta înseamnă de fapt că mi-am acordat o perioadă de graţie în care să fiu mai îngăduitoare cu mine, în cazul în care nu am oferte de lucru. În mo