Galeriştii ar face bine să gîndească precum bancherii. Colecţionarii de artă trebuie să ia cursuri de trading. Curatorii să se transforme în agenţi de vînzări. Criza financiară mondială a schimbat regulile în economie. Inclusiv în economia artei. Lucrurile s-au complicat în ultimii ani. Căci pretenţiile celor (puţini) care cumpără obiecte de artă sînt acum mult mai mari. Nu mai e de ajuns că e frumos, trebuie să fie – acum şi pe viitor – valoros. Şi valoarea se măsoară în bani.

DE ACELASI AUTOR Cinci cuvinte - Anul cultural 2012 De ce s-a supărat Obélix - şi a plecat în Belgia Comunismul din cărţi Mulţumim, FILBCasa de licitaţii Sotheby’s a avut un profit de 3,4 miliarde de dolari în primul semestru al anului în curs – anunţă The New York Times. E o cifră-record în toată istoria (de peste 200 de ani) companiei. În primele şase luni ale anului, firma de licitaţii a vîndut cel puţin 400 de obiecte de artă a căror valoare a depăşit cîte un milion de dolari. Cu toate acestea, la nici o săptămînă după publicarea bilanţului, valoarea acţiunii companiei a scăzut cu aproape 20 de procente. Să fie cei care licitează pentru obiecte de artă mai generoşi decît cei care licitează la bursă, pentru acţiuni? De fapt, situaţia nu e deloc paradoxală. Căci piaţa internaţională de artă e foarte dependentă de mersul economiei în general. De pildă, începînd cu 2008 – anul în care s-a iscat criza financiară – vînzările de la Sotheby’s au scăzut considerabil. Mai ales licitaţiile dedicate artelor contemporane au avut de suferit (au fost cîţiva ani grei chiar şi pentru galeriştii de la New York şi Londra, care n-au mai vîndut ca pe vremuri). Cînd zeci de bancheri, investitori etc. o duc prost, cine să mai cumpere artă? Pe de altă parte, în momente de derută, cînd banul circulă greu şi are cursuri fluctuante, cei care au cu ce preferă să-şi cumpere obiecte de artă decît să investea