50 de ani de la înfiinţarea Mişcării ţărilor nealiniate la Belgrad, 1 sept. 1961. În prezent Egiptul prezidează Mişcarea din care fac parte peste 180 de ţări. În 1961 confruntarea est-vest a culminat în ridicarea Zidului din Berlin. În această atmosfera tensionată pe data de 1 septembrie 1961 s-au întrunit la Belgrad reprezentanţii a 25 de state care refuzau să se încadreze într-unul din cele două blocuri militare: Tratatul de la Varşovia, dominat de superputerea sovietică, şi alianţa NATO, dominată de superputerea americană.

Corespondentul RFI la Berlin, William Totok

Figurile politice centrale ale întrunirii din capitala Iugoslaviei erau liderul iugoslav Iosip Broz Tito, preşedintele indian, Nehru, preşedintele Republicii Arabe Unite (azi Egipt) Nasser şi preşedintele Indoneziei Sukarno. Reuniunea de la Belgrad urma să pună bazele unui pol geopolitic alternativ, situat între blocul vestic şi cel răsăritean. Din punct de vedere ideologic, liderii întruniţi reprezentau curente diferite.

Direcţia strategică de bătaie viza în acel moment emanciparea economică a unor ţări din lumea a 3-a (mai tîrziu s-a introdus fomula: ţări în curs de dezvoltare), continuarea procesului de decolonizare, asigurarea independenţei faţă de marile puteri, „coexistenţa paşnică” şi dezarmarea.

Liderul comunist iugoslav, care căzuse în dizgraţie la Moscova, după ce în 1949 l-a sfidat pe Stalin, s-a bucurat ulterior de un larg sprijin din partea ţărilor occidentale. Faptul că la reuniunea de fondare a Mişcării ţărilor nealiniate, Tito, îmbrăcat în uniformă de mareşal, a descris existenţa celor două state germane ca o necesitate istorică, a declanşat reacţii negative la Bonn. Pentru guvernul vest-german, aprecierile lui Tito erau o dovadă că acesta nu a depăşit gîndirea comunistă.

Nicolae Ceauşescu, ajuns la putere în 1965, a strîns relaţiile cu Iugoslavia lui