Bogdan a devenit părinte în urmă cu 3 luni şi jumătate. Şi-a învins temerile şi şi-a văzut fetiţa din prima ei secundă de viaţă.
Lui Bogdan (31 ani) i-au trebuit câteva luni să accepte să participe la naşterea fetiţei lui. Prezenţa lui în sala de naştere i se părea inutilă, iar ideea în sine, proastă. Soţia lui avea însă altă părere. „Ellisa este cetăţean american, iar în America această practică este întâlnită frecvent. Mi-a spus după primul trimestu de sarcină că are nevoie de mine să fiu acolo. Văzând că tot ezit, mi-a zis nu mai vorbeşte cu mine dacă nu o să fiu alături de ea în acel moment", spune amuzat Bogdan, care i-a confirmat soţiei că acceptă să asiste la naştere când era în luna a opta de sarcină.
La trei luni şi jumătate de la naşterea fetiţei, proaspătul tătic nu regretă ce a făcut. Pentru el, un mare avantaj este faptul că şi-a văzut fetiţa din primul moment, nu mai târziu, într-o rezervă. „Am văzut când i-au tăiat cordonul ombilical, când i-au făcut testele pe masă. Mi s-a părut minunată. Când am văzut-o apoi în rezervă a fost o continuare, nu un început", povesteşte Bogdan.
Prietenii lui Bogdan, viitori taţi, se uită ciudat la el atunci când încearcă să-i convingă şi pe ei să-şi asiste soţiile la naştere. Nici unul nu vrea să participe. „Mentalitatea masculină e că nu te bagi la un lucru la care nu te pricepi. Ce să facem noi acolo?", rezumă Bogdan motivul pentru care bărbaţii refuză să stea la capul soţiilor în sala de naştere.
Sălile de naştere ar trebui modernizate
Medicul ginecolog Petre Brătilă, de la spitalul Euroclinic din Bucureşti, spune că din ce în ce mai mulţi taţi sunt de acord să fie de faţă în momentul în care copilul lor iese pe lume. „ Majoritatea cuplurilor care vin la noi preferă să facă asta. E un lucru cât se poate de firesc pentru cuplu şi un sprijin psihologic foarte bun pentru femeia care naşte, o
