Deşi până acum se credea că reţelele sociale pot declanşa revoluţii, lucrurile nu stau deloc aşa. O teză a unui absolvent de ştiinţe politice de la Universitatea Yale (Statele Unite) demonstrează că Facebook şi Twitter pot obstrucţiona succesul unei mişcări de stadă. Navid Hassanpour a folosit calcule complexe şi soluţii vectoriale pentru a măsura deciziile protestatarilor, analizând evenimentele din Egipt, scrie „The New York Times".

Astfel, revoluţia a devenit mai agresivă abia după ce guvernul lui Hosni Mubarak a decis să oprească accesul populaţiei la internet şi la telefonie mobilă. Facebook şi Twitter au fost lăudate ca factori pozitivi în succesul protestelor, dar „conectivitatea totală în reţelele sociale poate reprezenta o piedică în calea acţiunilor colective", spune Hassanpour.

Studiul spune că în urma opririi internetului nu au rezultat neapărat mai mulţi protestatari pe străzi, dar mişcarea de revoltă s-a deplasat şi spre alte categorii de populaţie, care până atunci preferau să fie active doar în mediul online. „Fenomenul se numeşte proces de localizare. După oprirea internetului mulţi cetăţeni apolitici şi neinteresaţi au ieşit în stradă", adaugă autorul studiului. Revoluţiile se declanşează în momentul privării accesului la mijloacele de comunicare în masă deoarece „ne comportăm normal când ştim ceea ce se petrece, dar acţiunile noastre devin mai puţin predictibile când nu cunoaştem, la nivel de masă, ce se întâmplă".

Experienţa Egiptului pare să fi fost o lecţie pentru alte ţări din zonă lovite de proteste şi de conflicte. În Libia, guvernul a vrut să taie accesul la internet de mai multe ori, dar nu a pus acest lucru în practică. Pe de altă parte, Iranul are o metodă mult mai fină de a controla populaţia: accesul la internet este liber, dar calitatea acestuia scade prin reducerea vitezei. Astfel, spune studiul, nemulţumi