Mi-au rămas în minte, neşterse de timp, imaginile icoanelor străpunse de gloanţe şi de săgeţi de la Hârjăuca. În Moldova bolşevică, vechile ctitorii ale lui Ştefan Vodă, ale domni­torilor şi boierilor ce i-au urmat, cunoscuseră una după cealaltă supliciile la care Iisus însuşi fusese supus în Săptămâna Patimilor. Cu câţiva ani în urmă, la puţină vreme după ce locul reintrase pe făgaşul său firesc şi lăcaşul de cult se redeschisese, rănile vechi încă erau vizibile: ziduri ruinate, altarul pângărit, cu arbori de-o viaţă de om crescuţi înăuntru, icoane cu ochii scoşi. Însăşi icoana lui Iisus fusese transformată în ţintă de tras cu arcul, iar vârfurile de săgeţi străpunseseră trupul Mântuitorului. Dar ca şi acum 2.000 de ani, jertfa nu fusese în zadar, iar după deceniile de negură, basarabenii îşi regăseau Credinţa. La asta ne gândeam în vreme ce o urmăream pe Valentina Podgurschii, bucătăreasa mănăstirii reînviate de la Hârjăuca, pregătind bucatele pentru prânzul sfinţilor părinţi ai aşezământului monahal. "D-apoi, noi aici respectăm calendarul. Când e zi de post facem, ia, un borş verde. Se fierbe o cană de orez şi când e gata se adaugă borş de casă şi se fierbe încă zece minute. Se toacă multă verdeaţă mărunt... Primăvara punem măcriş, vara se adaugă lobodă, leuştean, frunze de ţelină, pătrunjel verde şi mărar cât de mult. Se mai poate face şi cu tocmagi (tăiţei de casă - n.n.), pregătiţi din apă cu făi­nă şi sare, tăiaţi şi lăsaţi să se zvân­te puţin, dar să nu se usuce de tot." Când e zi de dezlegare, Valentina le găteşte călugărilor peşte, iar în zilele de sărbătoare le face bucate alese. În ziua în care am fost noi acolo, bu­­cătăreasa de la Hârjăuca gătea peşte. "Am să le fac un tolstolob umplut!", mi-a zis. "Tolstolobul" e crapul fitofag, cu capul lat. "Peştele se curăţă de solzi, se taie pe burtă şi i se scoate pielea - o jupoi cam cum ai jupui un cârlan - şi s