Felul în care rescriem sau repovestim Istoria dă întotdeauna mai multe indicii despre prezent decît despre trecut – adică e mai grăitoare despre noi, cei de azi, şi abia mai apoi despre moşii şi strămoşii noştri, cei de altădată. Spune-mi ce istorie/istorii din trecut te interesează şi-ţi voi spune cine eşti în prezent – cam aşa s-ar putea sintetiza ideea.
În ultimii 20 de ani s-au spus despre regimul comunist mari adevăruri, dar şi mari tîmpenii. Atunci, la început, generaţiile cît de cît educate încă mai puteau face diferenţa. Între timp însă, graniţele dintre extreme s-au estompat, adevărurile şi prostiile plutesc candide şi efectiv neajutorate unele lîngă altele, drept care devine tot mai greu să faci osebire între ele.
DE ACELASI AUTOR Cînd dna Merkel va primi ajutoare de la Madrid (şi Bucureşti) La un vin cu Don Quijote, pe teme de infrastructură De ce UE chiar merită Premiul Nobel Ce-am putea aştepta de la aceste alegeri?Să dau un exemplu: pe undeva spre mijlocul anilor ’90, cîteva individe mai curînd suspecte (spiritual vorbind) din tagma atunci abia născîndă a „vrăjitoarelor profesioniste“ au lansat, într-o doară, ideea că însăşi Elena Ceauşescu mai apela din cînd în cînd la serviciile lor. Moartă şi, mai ales, puternic antipatizată fiind în acel moment, Elena C. n-a putut replica. O precizare: nimic din ce posedăm pînă azi ca sursă credibilă nu încurajează supoziţia că unica şi irepetabila soţie a lui Nicolae C. ar fi fost pasionată de paranormal. Unui om raţional îi era limpede că aserţiunea vrăjitoarelor ţinea mai puţin de Istorie şi mai mult de autopromovarea unor marginale cărora, iată, li se oferise şansa de a-şi lega numele de una dintre puţinele femei efectiv notorii din România secolului al XX-lea. Atunci, iniţial, puţini au luat în serios aceste gogomănii ale unor profitoare. Numai că între timp graniţa dintre ficţiune şi realitate
