Daca-i asculti pe Marica si Piturca risti sa uiti pe ce lume traiesti. Cand auzi ca ar trebui sa ne fie ”foarte teama” de miuta cu luxemburghezii, te-ntrebi oare atat de jos am ajuns?
Cunoastem povestea. Ne-am obisnuit. Aproape am invatat pe de rost discursurile astea sforaitoare si limba de lemn pe care-o folosesc oamenii de si din fotbal atunci cand n-au mai nimic spectaculos de povestit. Plus ca, vorba celebra, mingea-i rotunda, in fotbal se poate intampla, nu-i asa?, orice.
O stim si pe-aia cu ”nu mai exista echipe mici”. Am auzit-o de-atatea ori ca ne-am saturat. Dar ne incapatanam sa n-o credem, in ciuda faptului ca nationala a avut, in trecutul deloc indepartat, cateva tentative, slava Domnului!, esuate de a ne-o demonstra. Bucatarii si sezonierii fast-food-urilor din Luxemburg ne-au condus cu 1-0 la Piatra Neamt, iar cu pescarii din San Marino baietii lui nea Piti au tras din greu la ultimul amical.
Acum, sa fim seriosi, ne-om uita de jos in sus la baietii aia vanjosi din Burkina-Faso, dar, vorba lui Grigoras, daca si cu amaratii astia ne tremura chilotii, de ce sa ne mai prezentam cu francezii? Era o vreme cand asteptam un meci in Luxemburg doar asa, de ”fun”. Dar chiar daca timpurile alea s-au dus, cum ne linisteste Dragomir, fotbalul din Romania ar trebui desfiintat daca, Doamne ferește, Matel si Chiriches o comit maine seara.
Stim, luxemburghezii alearga mult, se pun pe doua linii, isi instaleaza aerobaza in careu si nu-ti ofera spatii. Detalii tehnico-tactice. Dar mai stim si ca, in timpul lor liber, cei mai multi dintre ei pazesc rafturile din hipermarketuri sau incheie asigurari pentru automobile, in timp ce ai nostri sunt, asa se zice, de meserie-fotbalisti. Profesionisti. Adica din asta traiesc.
Hai, pe bune, jucati fotbal si lasati glumele. Marti seara, dupa Inna, canta marseilleza!
Daca-i asculti pe Marica
