Euforia universitară se apropie de sfârşit. Unei activităţi încinse la maxim, febrile, i se aruncă un lighean cu apă rece drept în faţă. Sursa: EVZ

În România, locurile la universităţi ajunseseră să depăşească numărul de absolvenţi de liceu, o progresie absurdă care însemna că mai puţini români sunt capabili să termine grădiniţa decât facultatea. Efectul pe termen scurt, prevăzut de toţi cei avizaţi, este reducerea afacerii cu diplome cu câteva zeci de procente. O piaţă de 400 milioane de euro anual s-ar putea contracta cu o treime sau cu jumătate, depinde de direcţia şi viteza reformelor în următorii ani. Se schimbă însă ceva fundamental pe piaţa muncii, cu efect pe termen lung asupra performanţei economice a României?

În acest moment, ministrul Educaţiei nu are în faţă o situaţie exactă a numărului de locuri disponibile în universităţile din România. E democraţie, planificarea pe ramură a învăţământului e un concept depăşit, teoretic piaţa se reglează de la sine. Ministrul va afla probabil prin octombrie-noiembrie câţi studenţi s-au înscris în anul I la nivel naţional, dar numai dacă va avea o curiozitate personală. Universităţile private dar şi cele de stat, care s-au prins la rândul lor că volumele mari sunt mai importante decât calitatea produsului finit, vând locuri în amfiteatre ca pepenii în piaţă. Întotdeauna vor fi mai mulţi pepeni decât pot românii să mânânce. Există ARACIS, un sistem guvernamental de acreditare şi evaluare a calităţii învăţământului superior, dar procedurile sunt relativizate, procesul e îndelungat iar instituţia în sine e puternic politizată. Unii sunt acum la butoane, alţii vor fi mai târziu – conform alternanţei la guvernare. ARACIS dă calificative, de la "nerecomandat" la "foarte recomandat", dar nu sunt popularizate, n-au o mare influenţă în conştiinţa publică şi sunt anihilate de campaniile de marketing ale universităţilor