Ţinând cont de valurile de declaraţii din ultima vreme cu privire la proiectul de la Roşia Montana, ne dăm seama că acesta a luat startul pentru faza decisivă. Printre promotori se află atât preşedintele Băsescu, cât şi opoziţia. Se pare, aşadar, că politicienii români au decis. Perspectiva aurului i-a cucerit.

Desigur, 12 miliarde euro, cât se vehiculează că ar câştiga statul român de pe urma afacerii, nu e o sumă neglijabilă cu care nu am avea ce face, însă s-ar putea să fie o capcană. Să ne uităm puţin la costuri. După cum afirmă cei care promovează petiţia online „Salvaţi Roşia Montana", activităţile de minerit ar afecta 1.258 de hectare, ar utiliza pe o perioadă de 15 ani 200.000 de tone de cianuri şi ar produce 215 milioane tone de deşeuri răsfirate pe o suprafaţă de 360 hectare. Costurile de mentenanţă al deşeurilor ar putea varia între 43,1 şi 786,7 milioane de dolari anual! La toate acestea se adaugă, bineînţeles, şi distrugerea patrimoniului cultural al zonei care datează de la epoca dacică încoace.

Cifrele şi faptele vorbesc de la sine. Nu doar că în zonă vor exista o poluare masivă şi o privelişte absolut sinistră, dar posibilitatea ca această poluare să se extindă şi să afecteze calitatea apei din zone foarte largi nu poate fi exclusă de nimeni. Iar nota de plată ar fi suportată de nimeni alţii decât cetăţenii acestei ţări şi de copiii lor, pe banii şi sănătatea tuturor. Asta, în timp ce politicienii de azi şi băieţii care îşi vor fi încasat banii vor fi fost de mult dispăruţi din peisaj!

Dar hai să zicem că aceste cifre sunt exagerate. Să presupunem că aceste costuri sunt în realitate mai mici şi deci neglijabile în raport cu beneficiile. Cădem de acord că România are nevoie de aceşti bani pentru a-şi pune la punct sistemele din sănătate şi învăţământ sau infrastructura rutieră şi feroviară. Dumneavoastră credeţi că instituţiile sta