Publicitate Cu o discreţie pe care nu am înţeles-o niciodată, Festivalul Internaţional „Micul Paris“, organizat iniţial de Colegiul Naţional de Arte „Dinu Lipatti“ şi Asociaţia Culturală a Centrului Est-European pentru Arte, sub înaltul patronaj al Preşedintelui României, s-a derulat, încă de la prima ediţie, pe coordonate interesante, dar parcă dorind să se ferească de ochii lumii, deci fără mediatizare şi aproape fără public, ajungând acum la ediţia a IV-a, la fel de neştiută, din motive care… îmi scapă. Paradoxal, directorul artistic Raluca Chifane-Wagenhauser invita spectatorii, în cuvântul său din elegantul caiet-program, să se bucure de frumuseţea muzicii – dar… care spectatori?!…

Publicitate Cu o discreţie pe care nu am înţeles-o niciodată, Festivalul Internaţional „Micul Paris“, organizat iniţial de Colegiul Naţional de Arte „Dinu Lipatti“ şi Asociaţia Culturală a Centrului Est-European pentru Arte, sub înaltul patronaj al Preşedintelui României, s-a derulat, încă de la prima ediţie, pe coordonate interesante, dar parcă dorind să se ferească de ochii lumii, deci fără mediatizare şi aproape fără public, ajungând acum la ediţia a IV-a, la fel de neştiută, din motive care… îmi scapă. Paradoxal, directorul artistic Raluca Chifane-Wagenhauser invita spectatorii, în cuvântul său din elegantul caiet-program, să se bucure de frumuseţea muzicii – dar… care spectatori?!…