Grupul Studenţilor cu Activitate Ştiinţifică (SOMS) din UMF „Carol Davila“ a fost creat înainte de revoluţie cu speranţa, printre medicinişti, că unii dintre ei pot schimba lumea cu studiile lor. De atunci, mulţi din membrii acestui grup studenţesc au ajuns să fie cercetători în centre de vârf din lume. Sorina Vasile ne scrie în rubrica Student la Medicină povestea unor oameni care se încăpăţânează să vadă lumea mereu altfel decât toţi ceilalţi.

Ce se întâmplă în mintea studenţilor care fac cercetare în România?

O poveste scrisă în umbra celor care se încăpăţânează să gândească lumea altfel decât ceilalţi.

Oxitocina, hormonul care ajută femeia să nască şi alăpteze, protejează neuronii copilului de lipsa de oxigen din timpul unui travaliu cu probleme. Asta a descoperit, după o mulţime de nopţi petrecute în laborator, Mihai Ceangă, fost student la UMF „Carol Davila“, pe vremea când era în anul VI. Acum, Bogdan Ianoşi, din anul III, încearcă să înţeleagă mecanismul exact prin care se întâmplă acest lucru.

E ultima joi din ianuarie, iar Bogdan e îmbrăcat cu pulover negru peste cămaşa albastră şi povesteşte în faţa unui amfiteatru cu 20 de oameni (mulţi din ei studenţi din anii mici) despre canalele de clor şi mecanismele pe care le studiază ca să explice de ce oxitocina acţionează ca agent protector pentru deprivarea de oxigen. E prima oară când vorbeşte despre ştiinţă în faţa atâtor oameni şi vocea îi tremură des.

În faţa mea, pe primul rând al amfiteatrului, ca un dirijor ascuns, e aşezat profesorul Leon Zăgrean – moderatorul ştiinţific de joia aceasta şi şeful laboratorului unde studentul de anul III stă uneori până noaptea cu cercetările lui. Când Bogdan termină prezentarea, profesorul îi şopteşte doar pe jumătate sever: „parcă făceai declaraţii de dragoste“.

E a doua oară când vin la întâlnirile Gru