* Un obicei stravechi de inmormantare, pare-se chiar de pe timpul dacilor, se pastreaza pana in ziua de azi, in cateva sate din judetul Alba. In loc de cruce, barbatii sunt ingropati cu un stalp pus la capatai, iar feciorilor neinsurati li se pune pe stalp o pasare din lemn. Desi adevarata semnificatie a obiceiului s-a pierdut, traditia continua sa traiasca *
Isi deschide aripile colorate in albastru si pluteste in sus, tot mai sus, in lumina lunii. Din varful cerului coboara apoi in cercuri mari, deasupra cimitirului, de parca si-ar cauta stalpul de pe care s-a inaltat. De fapt, zborul lent, desenand petale de trandafir albastre pe cerul galben, este unul de adio. Pasarea-suflet isi ia ramas bun de la toti ai sai, cei ale caror oase isi dorm somnul de veci in cimitir. Isi ia la revedere, pana la A Doua Venire, si de la trupul sau, ingropat sub stalpul de lemn de pe care si-a luat zborul. S-au facut 40 de zile de cand sufletul mortului s-a desprins de corp si s-a cuibarit intr-un porumbel de lemn, asezat pe un stalp sculptat si pus in chip de cruce, la capataiul sau. Acum, chiar trebuie sa plece din lumea aceasta. Si dispare incet, ca tras de o sfoara in cer. In urma ramane numai stalpul de lemn. Sa-i pazeasca ramasitele pamantesti de duhurile rele.
Cimitirul din Loman
Taranii din cateva sate din judetul Alba cred cu tarie ca sufletele mortilor trec in lumea de dincolo sub forma de pasare, si ca pana la sase saptamani, zboara prin toate locurile pe unde au fost cat au trait.
Stalp cu pasare si clopotei Ei mai cred si ca trupurile neinsufletite ale barbatilor trebuie aparate de necuratul cu stalpi de lemn, inalti cat un stat de om, si pe care sunt sculptate motive geometrice. De ce sunt mai aparte barbatii si de ce nu li se aseaza, si lor, o cruce la capatai, ca femeilor? Am cautat un raspuns in satul Loman (com. Sasciori)
