Christian Louboutin vrea sa cumpere culoarea rosie pe care sa o foloseasca doar el pentru talpa pantofilor sai. Yves Saint Laurent nu vrea neaparat aceeasi culoare, ci dreptul de a folosi orice nuanta în creatiile sale.
În lumea modei, si nu numai, culoarea înseamna bani, creativitate, simbol, putere. Louboutin n-a inventat, practic, talpa rosie a pantofilor, dar a transformat-o în ultimii 20 de ani într-un reper al elegantei si, nu în ultimul rând, în simbolul marcii sale.
Este prea târziu pentru designerul francez sa mai faca istoria modei si altfel? Este corect ca Louboutin sa renunte la un reper personal, dar nu o inventie, pentru dreptate? O casa de moda face istorie tocmai pentru ca a gasit locul unei culori, forma potrivita, materialul cel mai bun. Si atunci, cum poti defini în timp un brand când intervin oprelisti de genul: n-ai voie sa folosesti rosu, e al lui Louboutin? Strict apelând la virtuti comerciale (un nonsens prin definitie) de genul: dragoste pentru client, eleganta istorica sau alte sloganuri plictisite? Cine are dreptate si, chiar si asa, ce înseamna asta?
Cineva spunea ca libertatea ta se opreste atunci când afecteaza libertatea celuilalt. Cearta din tribunale a celor doi giganti ai modei pare stupida, dar pune sub semnul întrebarii chestiuni absolut esentiale care, odata hotarâte, vor schimba cu siguranta mersul industriei de pâna acum.
