Răspunsul poate fi aflat prin eliminare. Mai întâi, să vedem cine nu se teme de Fisc. 1. Bogaţii. Ei nu au nicio strângere de inimă, deşi, în cadrul ANAF, s-a înfiinţat, de vreo lună, un departament special pentru controlul marilor veri. Recenta veste bună pentru posesorii acestora este că vor fi verificaţi abia din a doua jumătate a anului viitor, după ce va fi pusă în circulaţie Declaraţia 200, în care trebuie trecute multe din veniturile pe 2011.
Deci, nicio grabă. Dacă nu au fost atât deştepţi să o facă până acum, au la dispoziţie cel puţin un an să-şi dosească bunurile şi banii, păstrând la vedere doar ce poate fi justificat prin venituri. Pentru îmbogăţiţii pe căi ilicite, 2011, anul primei inspecţii, este anul zero. Fără o declaraţie de patrimoniu, care să arate din ce a crescut primul milion, Fiscul nu-i verifică din urmă, aşadar ce au acumulat, până acum, devine licit, indiferent de mijloacele folosite. În cazul în care uită vreo bucăţică de avere descoperită, nu au de ce să intre-n fibrilaţii, fiindcă statul nu le-o confiscă, nici nu le ia jumătate din ea, ci le aplică impozitul obişnuit, de 16 la sută.
În asemenea condiţii, ca ins bogat, mai că îţi vine să laşi câteva sute de mii de lei nedeclarate, într-un cont, şi să le semnalezi Fiscului, printr-o anonimă, doar aşa, ca să descopere şi el ceva şi să-ţi exprimi, astfel, gratitudinea pentru faptul că, timp de două decenii, ţi-a fost cel mai bun prieten. Te-a lăsat să creşti din firme falimentare, profesii liberale şi slujbe la stat, atent să nu te deranjeze din evoluţie şi blând până în al doiprezecelea ceas, când uşor jenat, îţi spune că trebuie, pe criza asta, să dai şi tu ceva, înapoi, societăţii. Fiscul românesc merită o manea, pe care să danseze, la nunţi, Gigi Becali. 2. Superbogaţii. Aceia din prima parte a Top 300. Ei nu mai sunt nişte contribuabili oarecare, ci mari contributori şi
