În numărul 19 [din anul 1961] al Gazetei, atrage atenţia prezenţa unui personaj mai puţin prezent în peisaj, fostul avangardist Saşa Pană, care publică o poezie partinică în mesaj, dar foarte interesantă în procedeele sale care amintesc de începutul de secol sincronizat cu tot ce avea Europa mai nonconformist. Poezia se numeşte La clubul socialist, este un fel de reportaj retrospectiv şi începe aşa: „Pe-atunci, clubul era într-o casă veche,/ O hardughie cu pereţii coşcoviţi de ani şi ploi./ (Acolo-i azi un bloc cu nouă etaje/ În care locuiesc doar muncitori/ Iar la parterul cu pereţii de cristal,/ Un iureş de miresme şi culori:/ Garoafe, irişi, crini, bujori/ Tot pentru muncitori.)” (...)
Dar prima pagină a numărului (...) este ocupată în întregime de texte care preamăresc 40 de ani de la înfiinţarea Partidului Comunist din România (de aici, probabil, şi publicarea textului lui Saşa Pană, care, în ciuda formei, transmite un conţinut legat de începuturile partidului). Însă cei care scriu poezii despre acelaşi subiect, într-o formulă securizată, sînt pe prima pagina şi se numesc Mihai Beniuc şi Maria Banuş. Poezia lui Mihai Beniuc se numeşte Slavă.
În numărul 19 [din anul 1961] al Gazetei, atrage atenţia prezenţa unui personaj mai puţin prezent în peisaj, fostul avangardist Saşa Pană, care publică o poezie partinică în mesaj, dar foarte interesantă în procedeele sale care amintesc de începutul de secol sincronizat cu tot ce avea Europa mai nonconformist. Poezia se numeşte La clubul socialist, este un fel de reportaj retrospectiv şi începe aşa: „Pe-atunci, clubul era într-o casă veche,/ O hardughie cu pereţii coşcoviţi de ani şi ploi./ (Acolo-i azi un bloc cu nouă etaje/ În care locuiesc doar muncitori/ Iar la parterul cu pereţii de cristal,/ Un iureş de miresme şi culori:/ Garoafe, irişi, crini, bujori/ Tot pentru muncitori.)” (...)
Dar prima pagi
