Întâmplarea a făcut ca, nu demult, privirea să-mi ajungă pe o broşurică lucioasă, bogat colorată în verde „bio“, din care feţe zâmbitoare obişnuite cu sticla televizorului promovau un supliment alimentar. Nimic rău în asta, dar mi-a atras atenţia o exclamaţie care friza ridicolul: „Dintre toate organele vitale (s.n.) ale organismului, cel mai afectat de alimentaţia nesănătoasă este colonul!“ (sic!). O mirare (!) suficientă să-mi trezească mai departe curiozitatea şi să mă facă să dau paginile, până la capitolul care, pe larg, dar fără suport ştiinţific real, ci doar vag conjunctural, prezenta „beneficiile“ nesfârşite pentru sănătate ale produsului respectiv. Imediat, mi-au venit în minte regulile draconice impuse de Agenţia Naţională a Medicamentului, care notifică obligatoriu şi fără excepţii orice fel de publicitate pe care companiile farmaceutice doresc să o facă produselor autorizate pentru punere pe piaţă de ANM. Dar…
…Dar suplimentele alimentare nu sunt autorizate de ANM. Notificarea necesară comercializării lor se face de către Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare Bucureşti, pe scurt – IBA, în baza unui Ordin comun emis de ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, ministrul sănătăţii şi preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, nr. 1.228/2005 şi 244/63/2006. Ce zice acest act normativ? Că „publicitatea produsului se realizează conform legii şi trebuie să fie reală, să nu inducă în eroare consumatorul, iar calităţile suplimentului alimentar să fie prezentate conform compoziţiei. Etichetarea şi publicitatea suplimentelor alimentare nu se vor suprapune cu reglementările în domeniu privind punerea pe piaţă a medicamentelor“. Destul de clar, s-ar zice. Şi totuşi…
De pe site-ul IBA, aflu că dosarul tehnic de notificare poate conţine prospectul
