Andi Moisescu a rămas fără un "prieten" adevărat, un aparat foto care l-a servit timp de doi ani, în care l-a folosit pentru a aduna cele mai frumoase amintiri.
"Ne-am împrietenit acum 2 ani, de sărbători. Ştiam de la alţii că-şi face bine treaba, aşa c-am zis să merg pe mâna lui. Nu mi-aş fi închipuit că o să-i simt lipsa. Cum nici prin cap nu mi-ar fi trecut că o să mă întristez privind ultima lui fotografie. M-a servit impecabil zi de zi. Fiind compact, îl căram peste tot cu mine. Cu vreo doua, trei excepţii, toate pozele de pe blogul ăsta au fost făcute cu el. Până în ziua în care pompa de apa de pe barca unui foarte bun prieten s-a oprit fără să ne anunţe. Ăsta a fost destinul lui. Să se afle unde nu trebuie într-o zi cu vant de 5 grade Beaufort. Nu ştiu câtă apă a înghiţit. Când mi-am adus aminte de el, era deja prea târziu. Apa sărată îi atacase deja toate zonele sensibile. Ca printr-un noroc, cardul de memorie şi-a revenit după 5 zile şi aşa am reuşit să recuperez absolut toate fotografiile. El însă a închis ochii pentru totdeauna", a scris Andi Moisescu pe blogul său.
Andi Moisescu a rămas fără un "prieten" adevărat, un aparat foto care l-a servit timp de doi ani, în care l-a folosit pentru a aduna cele mai frumoase amintiri.
"Ne-am împrietenit acum 2 ani, de sărbători. Ştiam de la alţii că-şi face bine treaba, aşa c-am zis să merg pe mâna lui. Nu mi-aş fi închipuit că o să-i simt lipsa. Cum nici prin cap nu mi-ar fi trecut că o să mă întristez privind ultima lui fotografie. M-a servit impecabil zi de zi. Fiind compact, îl căram peste tot cu mine. Cu vreo doua, trei excepţii, toate pozele de pe blogul ăsta au fost făcute cu el. Până în ziua în care pompa de apa de pe barca unui foarte bun prieten s-a oprit fără să ne anunţe. Ăsta a fost destinul lui. Să se afle unde nu trebuie într-o zi cu vant de 5 grade Beaufort. Nu ştiu câtă apă a în
