Cu volumul de povestiri VIAŢĂ DE ARUNCAT, apărut în colecţia „Ego. Proză“ la Ed. Polirom, Bogdan O. Popescu surprinde oarecum, fiind cunoscut ca neurolog de performanţă şi un poet a cărui voce s-a impus în peisajul nostru literar, distins cu premiul „Ion Vinea“ pentru debut. O încununare a acestor preocupări mlădios împerecheate a fost acordarea Diplomei de Excelenţă a Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, sub auspiciile Academiei Române. Spuneam oarecum, deoarece povestirile au fost publicate în revistele „The One“, „Argeş“, „Ramuri“, „Luceafărul“ şi „Viaţa Românească“. Adunate într-un volum de debut, povestirile proiectează o imagine mai cuprinzătoare a creaţiei prozatorului Bogdan O. Popescu şi speranţa (despre care medicul asigură că „este în creier, nu în inimă“), că va fi una de referinţă pentru generaţia sa. Cum scrie, în prefaţă, Mircea Cărtărescu, această carte este „un test al maturităţii literare“, unul trecut „cu brio“, evident între altele şi prin succesul pe care l-a avut la ediţia din acest an a Salonului Internaţional de Carte „Bookfest“. Experienţa medicului şi cercetătorului este convertită cu dibăcie şi subtilitate în literatură parcă dintr-o dorinţă aproape nestăvilită de comunicare integratoare, dincolo de limbajul specializat, care tinde din ce în ce mai mult spre o anume unidimensionare a omului contemporan. De aceea, povestirea care poate da o cheie de interpretare este, sub acest aspect, „Ultima“, scrisă ca într-un joc, în sensul dat de Roger Caillois, în care medicul scriitor, secondat elegant de poet, creează un spaţiu-timp epic dens în semnificaţii. Atmosfera este una aproape înăbuşitoare, obişnuită într-un spital până într-atât încât întâmplarea-eveniment a întâlnirii doctorului Dorin cu frumoasa Bianca deschide pe neaşteptate o realitate fascinantă receptată ca un fatum, ce poate fi învins doar de oamenii puternici. La p