„Un jurnal, precum cel al dr. Marta Trancu-Rainer, nu poate fi «povestit», ci merită o lectură aplicată, care, în pofida deceniilor scurse de la apariţie, nu va crea cititorului senzaţia de «prăfuit». Ba din contră.“ Dar pentru aceasta, pentru cititorul tânăr, ar trebui ca jurnalele soţilor Rainer să fie reeditate. Dl dr. Mihail Mihailide se referă la Filele de jurnal ale dr. Marta Trancu-Rainer, la rubrica Jurnal de jurnale.
Fr. I. Rainer:Viaţa e o luptă şi munca o religie Aud că interesul pentru Medicină s-a reaprins în rândul tinerilor bacalaureaţi. Bucuria mi-a fost însă de scurtă durată. Nu o vocaţie descoperită peste noapte ori dorinţa de a deveni – în spirit hipocratic – salvatori ai vieţii şi sănătăţii compatrioţilor îi animă pe cei din promoţia 2011 a liceelor, ci obţinerea diplomei de absolvire care le va da posibilitatea de a fi medici aproape oriunde în afara ţării, pe bani, desigur, mai mulţi, decât cei prea puţini primiţi acasă. În sfârşit, iată-i pe proaspăt deveniţii studenţi acomodându-se cu amfiteatrele, laboratoarele şi generoasele culoare ale Palatului Facultăţii de Medicină din bd. Eroilor Sanitari, întrebându-se, poate, ce merite vor fi avut cei nemuriţi în bronzuri pe soclurile din Holul de Onoare ori din Aula Consiliul Profesoral sau cel al cărui nume a fost atribuit unei săli de disecţie: prof. dr. Francisc I. Rainer. Acelaşi nume poate fi citit şi pe o firmă discret amplasată a unei clădiri din parcul Facultăţii: Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer“. Iar dacă vreun novice, împins de o curiozitate firească, va da o raită prin cartier, pe stradele mai toate cu apelative de doctori (chiar dacă, prin „grija“ primăriei, numele şi prenumele sunt înscrise pe „plăcuţe“, ca la cătănie: Ionescu Thoma, Romniceanu Grigore, Ciucă Mihai, Nanu Muscel Ioan etc.), se va afla, la un moment dat, şi pe strada: „Profesor dr. Rainer Fr