Comertul "pe incredere", practicat in tarile nordice, este de multa vreme cunoscut. Exista si astazi. Imaginile de mai jos ilustreza "pe viu" pana unde merge increderea in Norvegia: magazinul are marfa expusa in raft, cu pretul afisat deasupra.

Clientul ia marfa, o cantareste, trece la aparatul de taxat, care calculeaza pretul dupa ce clientul a apasat butonul corespunzator marfii (greutatea a transmis-o deja cantarul), iar apoi isi pune marfa in plasa, scrie Factroom.

In continuare, clientul face plata. Pentru asta, are la dispozitie doua vase: in unul plateste, din altul ia restul.

Dupa ce a platit, clientul marcheaza pe aparatul de taxat valoarea depusa si restul primit, pentru ca, la sfarsitul zilei, aparatul sa-si faca monetarul.

Bonul il pastreaza pana ajunge acasa. Vanzatorul are deplina incredere in client, dar autoritatea fiscala isi rezerva dreptul sa verifice pe drum daca aparatul a incasat si TVA-ul.

Nu e simplu? Fara vanzator, fara supraveghetor, fara casiera. Si - de necrezut - chiar fara bodyguarzi.

Magazinele de fermier sunt modeste, iar reclamele aproape lipsesc.

Autoservire 100%.

In general, marfa este vrac. Pentru cine ia mai mult, exista si varianta preambalata, gata cantarita.

Dovleacul nu se cantareste. Se vinde la bucata.

De curatenie si de aranjarea la raft se ocupa patronul personal.

Conservele sunt facute la ferma, iar ouale se vand cu cofragul

Fermierii nu sunt obligati sa-si vanda numai produsele proprii. Pot comercializa si produsele altora, din aceeasi zona, daca sunt ecologice (exclus fir sintetic).

In zona respectiva, se fac mai mult jucarii.

Fermierii pot vinde si