Principalul – şi aproape singurul – motiv pentru care piesa Dorotei Maslowska nu a fost publicată în prima antologie de dramaturgie contemporană poloneză apărută în România (în urmă cu doi ani) e titlul ei: Un cuplu de români săraci, vorbitori de polonă. Sînt lucruri sfinte în travaliul diplomatic, incompatibile cu metaforele scriitorilor. Ceea ce nu înseamnă că, dincolo de titlu, textul devine mult mai confortabil – nu e stilul acestui copil-minune/ copil-teribil al literaturii poloneze, debutînd fulminant cînd abia depăşise majoratul, cu o carte de un rar cinism şi de duritate în limbaj, tradusă apoi în toate limbile planetei (inclusiv în română: Albă ca Zăpada şi roşu bolşevic, titlul original fiind Războiul polono-rus sub steagul alb-roşu, culorile drapelului Poloniei). Pînă acum, Maslowska a scris două piese, ambele comisionate de TR Warszawa (teatru condus de Grzegorz Jarzyna şi unde Warlikowski şi-a montat spectacolele pînă acum doi ani), cea de-a doua,Totu-i bine între noi, fiind pusă în scenă de Jarzyna însuşi. Un cuplu de români… (2006), regizată la sfîrşitul stagiunii trecute de Cristian Theodor Popescu la secţia maghiară a Naţionalului din Tîrgu Mureş, are mult de-a face cu romanul de debut al autoarei: personajele sînt o pereche (ocazională) de declasaţi din proprie voinţă, doi tineri dezabuzaţi, cu limbaj deşănţat (versiunea în română a supratitrării îi aparţine Sabrei Daici), plin de referinţe la cultura pop, care fac autostopul şi apelează la bunele sentimente ale necunoscuţilor pozînd în „defavorizaţi ai soartei“ români. Despre pretextul românismului, Cristian Theodor Popescu spune, într-un interviu din România Liberă: „ (Spectacolul) e construit pe o joacă de-a românii a unor tineri răsfăţaţi care nu ştiu de fapt nimic despre România, dar care pun în circulaţie toate clişeele. E limpede că ei habar nu au despre ce vorbesc“. Un tip de umor est-