Ce ne dorim în meciul cu Luxemburg? Revanşa după victorie!
Să rîzi sau să te încrunţi? Piţurcă şi “tricolorii” dau declaraţii enigmatice înaintea partidei cu Luxemburgul. În ideea că mingea e rotundă per ansamblu, Moţi neagă cu tărie că s-ar teme de adversar. “Îi respectăm!”.
Selecţionerul speră ca România să marcheze “cel puţin un gol” în partida din Ducat. Pare greu de crezut, dar “naţionala” României se află într-o situaţie inedită. Să-şi ia revanşa după o victorie. Şi nu orice fel de victorie, o victorie cu 3-1. Să demonstreze că poate învinge “leii roşii” şi fără Mutu. Jucătorul Cesenei a dat atunci două goluri şi acum planează o certă bănuială că restul echipei atîrna de şiretul briliant.
Revanşă în faţa Luxemburgului e doar un fel diplomatic de-a spune, o modestie a vocabularului. De fapt, e vorba de o emancipare tîrzie. E vorba de o revanşă a “naţionalei” în faţa lui Mutu, Chivu şi Cine-mai-e-şi-Tamaş-ăsta?, cum îi spune Boloni. O revanşă în faţa unui nucleu din fiţe de staniol, în faţa unei autorităţi glamour, a unui damf life&style care dicta tendinţa în cantonamentul “tricolor”.
Vlad Chiricheş, o noutate a lui Piţurcă, regretă că nu împarte vestiarul cu Mutu şi Chivu. “Mi-ar fi plăcut să fac antrenamentele alături de ei!”, spune fotbalistul Pandurilor. Probabil nu e singurul. Probabil şi Bourceanu, şi Măţel, şi Herea caută din ochi un model, un lider de grup, o inspiraţie la antrenamentele cu “naţionala”. Ştafeta n-a fost predată, a rămas în aer, ca smogul, ca mirarea, la fel - banderola de căpitan, reconstrucţia şi atîtea altele.
Nu e o revanşă împotriva Luxemburgului, “o echipă care a făcut din defensivă o artă”, cum o descria Lucescu jr.. Echipa României s-a schimbat. Doar trei dinte jucătorii care s-au aflat pe teren la Piatra Neamţ se regăsesc şi în primul “11″ probabil al lui Piţurcă. Doar trei: Tătăruşanu, Raţ, Marica.
