Poetul timişorean Lucian Valea oferă un portret mai puţin cunoscut al autorului Istoriei Literaturii Române.

Poetul clujean Mircea Petean a editat, cu câţiva ani în urmă, o carte interesantă, semnată de poetul şi publicistul Lucian Valea, cu titlul „Oameni pe care i-am iubit". În cuprinsul ei, povesteşte întâmplări şi portretizează 19 personalităţi ale timpului său, precum: George Călinescu, Lucian Blaga, Ion Chinezu, Cezar Petrescu, Liviu Rebreanu şi alţii. Întâmplarea a făcut ca prin deceniul şase al secolului trecut să-l cunosc personal pe Lucian Valea, în anii, puţini, petrecuţi la Timişoara. Era un om extrem de volubil, ba chiar gălăgios când îşi susţinea convingerile. O temă des dezbătută cu confraţii de acolo era George Călinescu, fost, la începutul carierei sale, profesor la Liceul Loga din localitate.

Cum dădeau studenţii examenul cu Călinescu

Dar Lucian Valea îl ştia din studenţie, de la Bucureşti, şi, în cartea amintită, arată felul în care l-a văzut atunci şi cum a dat examen cu el. „Am fost studentul lui Călinescu de la 16 ianuarie 1946 până în primăvara anului 1949", precizează Valea. În ziua aceea de 16 ianuarie 1946, când profesorul îşi deschidea cursurile la Facultatea de Litere cu „Sensul clasicismului", Lucian Valea nu reuşea să intre în sală, dar auzea „vocea subţire şi înaltă, clamată cu ostentaţie, cu ridicări neobişnuite de ton în finalul frazelor (...). Impresionantă era apariţia profesorului în sala de curs. Pe coridor, în urma lui, se înşira colectivul de catedră - Papadima, Marino, Piru, Valeriu Ciobanu, Dinu Pilat. Călinescu lăsa impresia că se complace într-o dulce dezordine. Vestonul, mereu descheiat, îi atârna de-o parte şi de alta a bustului. Colţurile de jos ale vestei păreau suspendate peste abisul în care se cufundau, după catedră, pantalonii, cochet şifonaţi, şi pantofii (...), totdeauna negri.

Călines