E foarte trist - mai ales pentru un jurnalist - subiectul pe care îl voi aborda astăzi, însă trebuie lămurit o dată pentru totdeauna. Lucrurile nu pot fi lăsate în doi peri, din respect pentru cititori.
De la o vreme, a apărut în presă - mai nou, în cea naţională - o specie de indivizi cu calificări profesionale incerte care otrăvesc redacţiile prin îngustimea lor intelectuală şi, de aici încolo, întreg spaţiul public. Eu le spun proştii harnici.
Luaţi la bani mărunţi, proştii harnici nu ar obţine notă de trecere, cu profesorii de altădată, nici măcar la o teză de limba română din gimnaziu. Ei îşi maschează propriile neputinţe şi inabilităţi printr-o hiperactivitate ridicolă. Chipurile, îşi cuantifică activitatea „în cifre" - în rating, în accesări, în audienţă. De fapt, aceste cifre sunt un mare balon de săpun care, la prima atingere, se risipeşte ca şi cum nici n-ar fi fost. Asta pentru că doar o dată poţi păcăli publicul să deschidă capacul haznalei pe care i-ai prezentat-o, cu vicleşug, drept loc de informare.
Dar proştii harnici care se pretează la asemenea găinării de presă nu înţeleg că, mai devreme decât se aşteaptă, vor fi „ejaculaţi" de public (vorba unui personaj politic pe care îl mediatizează cu obstinaţie).
Până la acel moment însă, „harnicii" vorbesc mult şi scriu prost, se agită, intră în stări de „breaking news" vecine cu apoplexia, vociferează, dau verdicte, acuză şi bârfesc. Asta este „reţeta" vieţii lor „corporatiste" pe care încearcă s-o prezinte altora ca fiind „de succes".
Dar toate acestea n-ar fi atât de grave dacă vremelnica lor cuibărire în presă nu ar lăsa în urmă o duhoare ce va persista mulţi ani. „Cifrele" prin care îşi justifică ei „randamentul" de zilieri ai mouse-ului sunt toxice pentru oamenii obişnuiţi. „Sexy-educatoarele", Elodia, Gigi, „nunta lui Borcea", fata de 13 ani violată de unul de 63 de
