Căci, peste tot în Europa avem exemple despre modul în care se trasează o pistă. Majoritatea sunt pe şosea. Chiar şi pe trotuar, însă numai acolo unde lăţimea trotuarului o permite (fără ca traficul pietonilor să fie afectat, fără piste prin zone aglomerate/ieşiri din magazine, instituţii, staţii etc). Mai mult, pista este clar delimitată de culoarul destinat pietonilor, de obicei înălţat.

Ne-am trezit astfel cu nişte dungi galbene amplasate pe trotuar, de multe ori pe mijloc, alături de pietoni, stâlpi de toate mărimile, gropi, ghivece, bănci şi toate tipurile de mobilier urban, chioşcuri de ziare, florării, restaurante, borduri foarte înalte, iar lista poate continua.

Cu alte cuvinte, „pistele" din Capitală sunt un adevărat hazard pentru oricine se încumetă sa le folosească: biciclişti şi pietoni, care riscă să fie accidentaţi. N-ar fi nicio problemă dacă folosirea lor ar fi opţională însă Codul Rutier obligă bicicliştii şi mopedele sa circule pe ele. Acelaşi Cod Rutier care obligă administratorii drumurilor şi Poliţia să asigure fluenţa şi siguranţa tuturor participanţilor la trafic, indiferent de modalitatea de transport.

OPTAR: Uite pista, nu e pista

În cei patru ani de la apariţia pistelor, asociaţii care promovează mersul pe bicicletă şi simplii biciclişti au organizat acţiuni, marşuri pentru popularizarea mersului pe bicicletă şi nu în ultimul rând au subliniat nevoia amplasării pistelor pe carosabil sau cel puţin, degajarea acestora şi delimitarea faţă de culoarele pietonale.

Cea mai recentă acţiune aparţine OPTAR (Organizaţia pentru Promovarea Transportului Alternativ în România). OPTAR a cerut Administraţiei Străzilor să comunice pistele de biciclete finalizate şi recepţionate de aceştia. Piste care, teoretic, ar fi trebuit să fie circulabile. Potrivit autorităţilor, la data emiterii documentului primit de Optar, 10 piste erau