* Are doar 14 ani si viseaza sa ajunga pe cei mai inalti munti ai lumii. O dorinta pe care si-o implineste cu Maica Domnului purtata in san *
Adormea, adesea, in bratele mamei, afara, sub cerul intesat cu mii de licurici. N-avea mai mult de doi ani. Ramanea o vreme gangurind vesela, aproape in soapta, cu ochii larg deschisi spre stele, pana cand Mos Ene ii mangaia usor pleoapele si ii stingea susoteala. Doar ea, in bratele mamei, tocmai acolo, aproape de cer, intr-o poiana din munte, ca in palma lui Dumnezeu. Nici un fosnet de frunze, nici o soapta de pasare, nici un scrasnet de greier, nici o picatura de timp. Nopti la rand, departe de lume, totul ramanea incremenit in acelasi magic tablou. A doua zi insa, o luau de la capat. Tatal ei o aseza usor in rucsac si porneau mai departe, cocotandu-se pieptis peste spinarea muntilor, tot mai aproape de cer. Ea gangurea fara incetare, zambind la fiecare priveliste noua ori aratand uluita cu mana spre crestele ascutite din zare. Dupa vreo doi ani, urca singura, pe picioarele ei, aceleasi culmi de basm ale Retezatului. "Inca putin", ii spunea mama atunci cand o vedea istovita. "Mai avem inca putin si ajungem la poiana unde traiesc spiridusii". Si uite asa, strabatea poiana dupa poiana, padure dupa padure, creasta dupa creasta, tot mai posaca si mai ostenita, fara sa i se arate vreun spiridus. Doar seara, inainte de culcare, atunci cand se oplosea iar in bratele mamei si cand ridica privirea spre cer, doar atunci ochii ei se luminau de uimire: "Mama! Uite, spiridusii!". Toate luminitele, toate stelele care palpaiau pe bolta cereasca, erau spiridusii ei, acolo trebuia ea sa ajunga, sa ii vada mai bine, sa se imprieteneasca si sa vorbeasca cu ei. De atunci, ii cauta neincetat, urcand tot mai sus, tot mai aproape de cer. La noua ani, a atins toate culmile Retezatului: Peleaga, Papusa si Bucura, iar un an mai tarziu, a
