Agricultura rămâne veşnica oportunitate nevalorificată a României, în condiţiile în care o treime din populaţie lucrează aproape două treimi din teritoriul ţării şi obţine doar 6% din PIB.

Situaţia va rămâne neschimbată pentru mult timp, dacă nu cumva noua sperietoare mondială, criza alimentară, nu va reuşi să-i mobilizeze pe cei implicaţi în sistem să investească în agricultură astfel încât România să nu mai fie printre ţările europene cu risc crescut de foamete.

Structura fragmentară a exploataţiei agricole, lipsa sistemelor de irigaţii, meteodependenţa, evaziunea fiscală, dotarea tehnică deficitară, numărul mic de depozite, vârsta înaintată a fermierilor, piaţa nereglementată, zootehnia nedezvoltată, lipsa cadastrului, subfinanţarea şi incapacitatea de a accesa fonduri europene sunt doar câteva dintre problemele care fac din România un importator net de produse alimentare, în ciuda faptului că este a şaptea ţară din Uniune în termeni de număr de locuitori şi a cincea în termeni de teren arabil.

Avem ferme multe şi mici

Dintr-o suprafaţă totală de 23,8 milioane de hectare, suprafaţa agricolă a României numără aproape 14,9 milioane hectare (62%), iar terenul arabil reprezintă aproximativ 63% din suprafaţa agricolă totală.

Problema este însă că acest teren e fracţionat, iar numărul mare de ferme este principala cauză care face din România o ţară total neperformantă. Cu cele peste 3,9 milioane de exploataţii agricole, ţara noastră conduce detaşat în comunitatea europeană din acest punct de vedere, având de zece ori mai multe ferme decât Germania. Mai grav este că, din totalul exploataţiilor agricole, 90% au o suprafaţă mai mică de cinci hectare, în timp ce în ţările cele mai productive, Germania, Franţa şi Marea Britanie, acestea nu reprezintă decât un sfert.

Cum aproape toate exploataţiile agricole