…trebuie sa recunoasteti ca e usurel ironic cand WikiLeaks incepe sa se isterizeze la scurgerile de informatii care au avut loc din interiorul … WikiLeaks. [Nota : « wiki » - web-site-uri interconectate care permit ultilzatorilor sa modifice continutul materialelor publicate; « leaks » = « scurgeri »] Istoria nu dojeneste cu batul. Istoria bate cu parul, cu maciuca. Ce s-a intamplat, pe scurt ? Dupa cum probabil (nadajduiesc) va mai amintiti, Julian Assange, fondatorul website-ului impotriva cenzurii si a accesului restrictionat la informatie, a pus mana pe corespondenta secreta dintre Departamentul de Stat al USA si ambasadele sale de-a curmezisul planetei (y compris Romania). Le-a facut publice, care mai la vrac, care mai cu taraita, care mai cenzurate, care mai nu, functie de necesitati.
Au urmat dezbateri infierbantate, pro- si contra- accesului liber la informatie si nevoii imperioase de a trai intr-o lume eliberata de secrete. Orice fel de secrete. Asa ca nu fac nici eu un secret din faptul ca m-am pronuntat, din capul locului, impotriva acestei iresponsabilitati. Oricat de neutru sau de binevoitor ai incerca sa fii, e practic imposibil sa realizezi toate implicatiile pe care, la scara mondiala, le pot avea asemenea dezvaluiri. Riscurile de a provoca mai mult rau decat bine s-ar cuveni sa puna pe ganduri orice om de bun simt. Pe de alta parte, amenintarea cu dezvaluirea « in toto » si « in integrum » a corespondentei secretizate a fost (si ramane) de-un infantilism care-ar fi ridicol daca n-ar putea fi, potential, ucigator – si inca la scara planetara.
Iata insa ca, de doua zile incoace, WikiLeaks are parte de un cosmar – un WikiLeaks la WikiLeaks. Conform acuzatiilor WikiLeaks, un ziarist de la The Guardian, David Leigh, din Marea Britanie, ar fi facut publica parola necesara pentru accesarea fisierelor necenzurate. Ziaristul de la The Guardian
