A trăit şi a murit între copii. Trupul profesorului Alexandru Pesamosca, acoperit cu un cearşaf imaculat, a fost aşezat să se odihnească pe un pătuţ de copil din salonul 217 al Spitalului de Pediatrie „Marie Curie".
Moartea chirurgului Alexandru Pesamosca a bulversat tot Spitalul „Marie Curie", din Capitală. Medicii amână intervenţiile chirurgicale care nu sunt urgente. E doliu şi totuşi se vorbeşte la prezent despre el: „Profesorul e la 217", „Mă duc la profesor" etc. Unul dintre medici a venit special la spital din concediu. Pe holuri se poartă discuţii aprinse: „Eu rămân la convingerea că aleea oamenilor de ştiinţă din cimitirul Bellu ar fi mult mai onorantă, deşi ştiu care a fost ultima lui dorinţă"... „Dar profesorul a cerut pe patul de moarte să fie înmormântat în curtea spitalului, lângă capelă". „Dar se poate să fie înmormântat altundeva decât într-un cimitir?". „Se rezolvă. Am vorbit deja la Inspecţia Sanitară pentru autorizaţii şi se obţin".
De ce e atât de plâns
Chirurgul Nina Bratu, cea care a operat vreme de trei decenii alături de profesorul Alexandru Pesamosca, ne-a explicat de ce acesta este atât de iubit.
„El are 50 de ani de carieră. Opera 1.000 de copiii pe an, ceea ce înseamnă o medie de trei operaţii pe zi. Pentru el nu era greu, ci o plăcere, o pasiune. A fost considerat de către toţi medicii drept cel mai bun. Atunci când nu ştiai de un copil ce diagnostic are întotdeauna spunea: «Haideţi să-l întrebăm şi pe profesorul Pesamosca». Făcea cele mai grele operaţii. De cele mai multe ori şi când erau catalogate ca inoperabile, dumnealui încerca şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, reuşea să le scoată tumorile şi să dea o şansă copiilor respectivi. A extirpat formaţiuni tumorale situate în torace, în abdomen, multe malformaţii congenitale ale tubului digestiv, ale plămânului, ale feţei. Aproximativ 3.000 de copii cu malformaţii
