Dacă nu este tratată eficient şi încă din momentul apariţiei, pe lângă semnele inestetice de la nivelul pielii, acneea lasă urme adânci şi în ceea ce priveşte imaginea de sine. Încă de la apariţia primelor leziuni, se recomandă un consult de specialitate la medicul dermatolog, pentru stabilirea tipului de tratament corespunzător.
Deoarece se localizează îndeosebi la nivelul feţei, acneea este considerată una dintre cele mai traumatizante afecţiuni de piele. Ultimele date statistice arată că 80% din tineri au acnee, însă, pe fondul unor dezechilibre hormonale, problema poate să persiste şi la vârsta adultă. Leziunile caracteristice sunt diverse, începând de la comedoane (puncte negre) şi mici vezicule alb-gălbui (pustule), în formele uşoare şi medii, şi până la noduli dureroşi sub piele, în formele grave.
Boala are cauze multiple şi insuficient elucidate, de natură genetică, endocrină, inflamatoare şi infecţioasă. În majoritatea cazurilor, acneea se însoţeşte de o hipersecreţie de sebum, substanţa grasă care menţine pielea elastică. Excesul de sebum poate fi consecinţa unei secreţii crescute de hormoni androgeni (testosteron şi derivaţii acestuia) sau unei hiperreceptivităţi a celulelor pielii la hormonii produşi în cantităţi normale. Dacă se descoperă că problema este una de natură hormonală, sunt indicate tratamentele cu contraceptive orale combinate.
Terapiile trebuie adaptate individual
Însă atunci când nu hormonii sunt cei vinovaţi, tratamentele urmăresc reglarea secreţiei de sebum, pentru că un alt mecanism de apariţie a acneei este blocarea canalului glandei sebacee, prin care sebumul se elimină la suprafaţa pielii. Procesul poartă numele de hiperkeratinizare şi se suspectează că anumite bacterii ar fi implicate în apariţia lui, printre acestea Propionibacterium acneis şi Stafilococcus aureus. Tratamentul în acnee acţione