Mai multe, şi diverse, sunt evenimentele interne demne de a fi comentate săptămâna aceasta.
Primul este fără îndoială reluarea bătăliei pentru Roşia Montană în context politic mult mai tensionat decât altădată. Dacă în trecut grupurile ecologiste, ONG-urile şi reprezentanţii unor foruri academice erau adversarii principali ai proiectatei exploatări, astăzi nu se mai poate distinge între bunele intenţii şi demagogia politică: Roşia Montană a devenit, dintr-un subiect civic, nobil şi demn de toată atenţia cetăţeanului interesat de o ţară verde şi curată, încă o armă politică folosită, pro sau contra, de cei mai venali dintre demnitarii noştri (Adrian Năstase a ajuns să militeze pentru salvarea Roşiei Montane!). Eu nu fac aici decât să avertizez încă o dată, cum am mai făcut-o de zeci de ori: aprobarea acestui proiect este o armă cu două tăişuri care se va întoarce, mai curând sau mai târziu, asupra celui care, partid sau persoană, şi-a pus semnătura pe document. Un consilier prezidenţial din UDMR, conştient de acest lucru, şi-a dat deja demisia. Vor urma şi alţii. Roşia Montană e dinamită pură în politica românească de azi. Multora le va exploda în faţă. Mai este de discutat decizia guvernului Boc de a elimina subvenţionarea energiei termice pentru populaţie şi de a o înlocui cu ajutoare pentru familiile cele mai sărace. Prin asta înţelegându-se familiile sub un anumit venit şi care nu posedă bunuri electrocasnice mai costisitoare. Această măsură poate fi văzută ca o continuare a politicii de austeritate în timp de criză a guvernului Boc, veşnic aflat în căutarea unor surse de bani, sau ca o nouă lovitură dată, de pe poziţii de dreapta, statului asistenţial.
Se pune aici, oricum am lua-o, aceeaşi întrebare ca şi-n cazul Roşiei Montane: merită? Dincolo de corectitudine sau incorectitudine, vor fi consecinţe pozitive pentru noi toţi? Aparent, da. Vor veni mai
