Ierbar de septembrie
(Portulaca oleracea)
In vii si livezi, pe malurile raurilor, dar si la margini de drum, licaresc pe tot parcursul verii floricele policrome, cel mai des de culoarea chihlimbarului, dar si albe sau rosii, ce inchid ochisorii cand soarele paraseste cerul sau se ascunde dupa un nor. Acum, in luna august, este cea mai buna perioada pentru a culege "buruiana grasa" sau "iarba porcului", cum i se mai spune in popor. Fructele, cu numeroase seminte mici de culoare neagra sau cenusie, se culeg in luna septembrie.
Numita in Occident "portulac", iarba grasa e asimilata cu salatele verzi si nu lipseste din farfurie, nici macar in restaurantele mari. Voga ei incepe insa demult, in timpurile stravechi, cand egiptenii cultivau si mancau portulac pentru a-si intari sanatatea. Printre multe alte calitati ale plantei, ei au observat una extrem de necesara in clima torida a locului in care traiau: dupa ce mancau iarba grasa, arsita nu-i mai afecta. Dar mai potolea portulacul ceva: in istorie a ramas si o informatie despre folosirea plantei ca sedativ, in alimentatia calugarilor de la manastirile rusesti, in secolul XIX.
Celebritatea plantei e intinsa pe arii mari. Arabii o numesc "o leguma binecuvantata", povestind despre vindecarea miraculoasa a ranilor de pe picioarele profetului Mohamed, in timp ce el umbla pe camp si calca iarba grasa. Tot ei au preluat de la egipteni metode de folosire a portulacului in terapia frisoanelor, prin aplicare pe abdomen de planta tocata marunt, asociata cu consumul de suc din iarba grasa. Amestecata cu sare si vin, se consuma in caz de constipatie, iar iarba tocata se aplica pe ochii inflamati. Medicii din Grecia antica - Teofrast, Pliniu, Hipocrate - au descoperit si alte boli ce pot fi tratate cu portulac: migrene, conjunctivita, hemoroizi, diabet, viermi intestinali, tuberculoza, dureri de stomac
