Multe relaţii se încheie pentru că unul dintre parteneri a ajuns la concluzia că iubeşte, dar nu mai este îndrăgostit, însă, contrar dorinţelor multora, ideea că trebuie să simţim întotdeauna fluturi în stomac este doar un mit

Fraza „Te iubesc, dar nu mai sunt îndrăgostit“ nu este altceva decât un pretext pe care din ce în ce mai multe persoane îl folosesc pentru a pune capăt unei relaţii care nu le mai mulţumeşte. Este un pretext care, spun consilierii matrimoniali, distruge relaţii ce ar putea fi salvate dacă partenerii nu ar da crezare gurii lumii şi ar şti cum stau lucrurile cu adevărat.

Adevărul este că „îndrăgosteala“ este un fel imatur de iubire. Nu este un sentiment care să rămână permanent într-o relaţie. De fapt, ceea ce simţim atunci când suntem îndrăgostiţi nu are nimic de-a face cu iubirea, ci doar cu dorinţa sexuală şi impulsul înnăscut de a procrea. Fluturii pe care îi simţim în stomac la începutul unei relaţii sunt de fapt rezultatul unei reacţii hormonale complexe, a cărei menire este, ştiinţific vorbind, aceea de a apropia două persoane astfel încât acestea să aibă posibilitatea de a procrea. Fiecare dintre noi este atras de persoanele ale căror gene sunt compatibile cu ale noastre, dar suficient de diferite încât copiii rezultaţi în urma împerecherii să fie sănătoşi. Este o chestiune ce ţine de evoluţie şi nimic mai mult - îndrăgosteala nu are prea multe lucruri în comun cu compatibilitatea pe termen lung sau cu aptitudinile de părinte, care se dezvoltă alături de un partener potrivit.

Probleme pe două fronturi

Deşi este un sentiment frumos, „îndrăgosteala“ poate genera situaţii care pot crea neplăceri pe termen lung. O primă problemă apare în momentul în care un cuplu se implică într-o relaţie serioasă ori chiar într-o căsnicie când încă se află sub influenţa hormonilor. În acel moment, partenerii se văd unul