Meta van Drunen, care s-a stabilit în România în urmă cu trei ani, vorbeşte despre „egoismul“ specific românesc când vine vorba de construirea unei case şi despre nepăsarea faţă de oraş. Arhitectul spune, mai în glumă, mai în serios, că a venit aici pentru că în ţara ei, unde oraşele sunt bine puse la punct, nu prea mai avea ce face.

„Adevărul": Ce caută un arhitect olandez pe malurile Dâmboviţei?

Meta van Drunen: Iniţial, am venit ca să fiu aproape de iubitul meu. Dar nu a fost numai asta. Motivele pentru care am venit aici sunt mai degrabă idealistice. În Olanda, totul este deja pus la punct, fiecare centimetru pătrat de oraş, de locuinţă publică sau privată are o idee, un proiect de design în spate; nu ştiu ce aş mai putea face acolo (râde). În plus, este şi curiozitatea ce mă caracterizează. Am vrut dintotdeauna să am prilejul să descopăr şi să lucrez în diferite zone ale Europei. Am lucrat patru ani în Budapesta, iar de acolo am ajuns aici. Dacă vorbim de dezvoltare urbană, poţi spune lejer că în România mai sunt multe de făcut.

E un mod politicos de a spune lucrurilor pe nume...

Nu e neapărat vorba de politeţe, este adevărat. După ce ieşi din comunism, totul are nevoie de timp pentru a ajunge la un anumit nivel, deci şi arhitectura, şi urbanismul. Pe scurt, rolul meu aici este să gândesc noi şi noi modalităţi de a îmbunătăţi mediul în care trăiesc românii.

Cum ai perceput oraşul, cum ai perceput ţara, ce ţi-a sărit în ochi prima dată din punctul de vedere al arhitecturii, al designului?

Înainte de a mă stabili aici, am călătorit foarte mult, cu trenul şi cu maşina. A fost surprinzător pentru mine să aflu că fiecare român construieşte după bunul plac. Aici e contrastul puternic dintre România şi Olanda: indiferent cât de mică sau de mare e casa, înainte să o construieşti, faci un plan, eu aşa ştiu. În România, m-au frapat zeci