Cotidianul francez "rue89" publica scurte insemnari pe marginea cercetarii unor minori, presupusi delincventi. Titlul articolului spune mult, chiar prin gura magistratului: "Un dosar cu romani? Asta merge repede".
Autorul articolului din Rue89 incepe prin a arata ca minorii sunt adusi direct de la garda, la cabinetul judecatorului pentru minori, cu catusele la maini, pentru o prima cercetare.
Procurorul isi recapituleaza scurt lista de astazi: zece minori, din care patru dosare pentru violenta si ultraj si sase dosare pentru romani.
Daca n-a fost cumva o regretabila greseala de exprimare, sau poate de redactare, as intelege ca primii patru se faceau vinovati pentru violenta si ultraj, iar ceilalti sase erau vinovati pentru ca sunt romani.
Aflam mai departe ca grefiera se grabea, fiind ora tarzie. Probabil ca nu era dispusa sa lucreze peste program. I s-a raspuns sec: "Din fericire, cu romanii merge repede".
Prin "merge repede", se pot interpreta atatea, incat e greu sa comentezi. Dar, oricat de multe ai comenta, nicio interpretare nu poate fi alta decat impardonabila noastra vina ca suntem romani.
Intre Kafka si Mos Teaca
Intre timp, stiind ca ora este inaintata si trebuie terminat repede, politistii s-au apucat ei de interogatoriu, cerand chiar sa se consemneze in procesul verbal incheiat:
"Avem in fata un grup provenit din tarile din Est (...) sa hotaram, deci, punerea sub supraveghere".
Minorii sunt suspectati de furt dintr-un bancomat, iar interogatoriul initiat de politisti, si consemnat in procesul verbal, pare un fel de amestec intre Kafka si Mos Teaca:
"Cum se numeste unul care fura?", "Care este numele tau?", "De ce minti?", "Esti hot?", "Tu zici nu, dar noi stim ca tu ai furat, iar acum spune-ne cum se numeste unul care fura?", "Judecatoare
