Zeci de persoane sau familii întregi care au rămas pe drumuri, sunt găzduite pe gratis, la centrul social situat în micro II. Este şi cazul unei familii din Bucureşti care şi-a găsit alinarea la Centrul „Speranţa” după ce au dormit mai multe luni sub cerul liber, prin cotloanele din Capitală.
Soţii Nae Mugurel şi Mirabela, împreună cu cei doi copii, nu mai au casă din 2009, după ce, împinşi de nişte probleme grave de sănătate ale femeii, au luat decizia de a-şi vinde apartamentul. Femeia a stat 75 de ore în moarte clinică din cauza unui megadolicocolon, o boală care afectează intestinul gros.
Chiar dacă şi-au vândut apartamentul, banii nu le-au fost de ajuns aşa că au fost nevoiţi să trăiască sub cerul liber sau prin săli de internet cafe. „În 2003, datorită problemelor mele de sănătate, am intrat în moarte clinică. Am vândut apartamentul pentru a mă putea îngriji în spital. De atunci a început toată agonia. Am stat cu chirie în Bucureşti, pentru că nu mai aveam casă. Am stat în Bucureşti mai multe luni sub cerul liber. Mai dormeam într-un internet cafe. Ziua el îşi căuta de muncă, eu stăteam cu copilul în parc. Mai mergeam la prieteni să ne facem baie. A fost îngrozitor”, îşi aduce aminte Mirabela în vârstă de 32 de ani.
Moartea clinică, privită de mulţi ca o „fereastră” în lumea de dincolo, nu a însemnat pentru ea decât un somn foarte profund. „75 de ore am stat în moarte clinică. Toată lumea m-a întrebat dacă îmi aduc aminte ceva dar eu am avut doar un somn foarte profund. Chiar nu am văzut nimic în acele momente. Pe lângă boala asta de colon mai am şi o tahicardie gravă care mă ţine de multe ori la pat”, mai spune femeia.
De aproape doi ani sunt stabiliţi la Târgovişte
„În octombrie se fac doi ani de când suntem în Târgovişte. Vreau să spun că m-am îndrăgostit de acest oraş. Oamenii sunt mult mai buni, e un or
