Am primit pe mail ceva interesant. Cuvinte care au dispărut (sau sunt golite de înţelesurile normale) din vorbirea curentă a românilor: belşug, recoltă, trai bun (decent), uzină/fabrică, producţie, istorie, holde, campanie de recoltat, campanie de semănat, studenţimea română, recorduri şi invenţii (deşi aici suntem maeştri), meserii, meşteşug, vizite externe, vizite de lucru. Am primit pe mail ceva interesant. Cuvinte care au dispărut (sau sunt golite de înţelesurile normale) din vorbirea curentă a românilor: belşug, recoltă, trai bun (decent), uzină/fabrică, producţie, istorie, holde, campanie de recoltat, campanie de semănat, studenţimea română, recorduri şi invenţii (deşi aici suntem maeştri), meserii, meşteşug, vizite externe, vizite de lucru.
Cuvinte care se repetă în mod obsesiv şi fără rost: bani, criză, Uniunea Europeană, circ politic, panarame, curve (politice, de strada etc…), dreptul cetăţeanului european, campanie electorală, guvern, parlament, specialişti, miniştri (înainte vreme, nu prea auzeam de guvern sau miniştri), primar şi primării, PIB, importuri, energie, petrol, autostrăzi, infrastructură, datorii externe, bancă.
Cuvinte de care nici nu ţineam seama înainte: apă, resurse, loc de muncă, întreţinere, casă, pâine, Europa, datorii externe. Cuvinte de care ţineam seama: miliţie, securitate, carne, benzină, şef, secretar de partid, turnători.
Nu mă gândisem niciodată la o analiză a lexicului folosit, la cuvintele intrate nou în vocabularul uzual şi la frecvenţa lor. E chiar foarte interesant, e chiar o sociologie a lingvisticii, care denotă angoasele, temerile, dar şi interesul românilor. Regretatul Pruteanu era meşter în astfel de analize, dar şi în falsa modernizare a limbii române, de fapt stâlcirea ei.
Iată că starea unei naţiuni poate fi măsurată chiar şi din cuvinte! Eu unul aş face un studiu pe limbajul politicienilor. Să v
