Esecul atletismului romanesc de la Campionatele Mondiale de atletism reflecta incompetenta unor functionari de birou aflati la conducerea unei federatii, intr-o tara care geme de talente. Romania s-a dus la Campionatele Mondiale de atletism din Coreea de Sud cu opt atleti, cea mai discreta participare autohtona din istoria competitiei. Este adevarat, Coreea este cam departe, transportul costa, iar mincarea este scumpa, daca nu te multumesti cu condimentatele preparate coreene sau alte grozavenii specifice zonei. Spre comparatie, la Campionatele Mondiale de acum patru ani, desfasurate la fel de departe (la Osaka, in Japonia), delegatia Romaniei a cuprins 30 de atleti. Si chiar cu o prezenta mult mai numeroasa, n-am obtinut nici o medalie, dar am cistigat experienta. Experienta nu este rea, fiindca un sportiv tinar, chiar daca nu urca pe podium, simte in premiera atmosfera la o mare competitie si devine mai puternic la concursul urmator. Anul acesta, harnicii (puneti dumneavoastra ghilimelele) diriguitori de la Federatia Romana de Atletism au mers pe cartea economica si, pentru ca sansele la medalii nu pot fi calculate cu precizie, s-au ascuns in spatele baremului B. Cine face baremul B, merge la Daegu, cine nu, sta acasa! Dar ce este acest barem B? Reprezinta o performanta obligatorie pentru ca o tara sa inscrie al doilea concurent intr-o proba. Cu baremul A, extrem de accesibil, poti trimite la Mondiale, daca te tin banii, cite un sportiv la fiecare intrecere de concurs. Vrei sa trimiti doi-trei atleti pe proba? Trebuie ca acestia sa faca baremul B. Sistemul impus de Federatia Internationala (IAAF) este foarte corect, limitind numarul de atleti inscrisi, dar in acelasi timp, permitind natiunilor mai putin dezvoltate sa ia contact, totusi, cu competitiile de acest gen. Ca sa nu mai spunem ca IAAF finanteaza, pentru tari aflate la coada ranking-ului mondial, prezenta a