Mintim si noi. Castelul Bran, de pilda, este atribuit ilicit lui Dracula, desi, se stie, Vlad Tepes nu era legat de acel asezamint. Un pseudo-castel i s-a construit la Pasul Tihuta, loc indicat doarin cartea de fictiune a lui Bram Stoker. Pentru fiecare, vacanta este un timp al evaziunii, al mobilitatilor programate, al iesirii din monotonie. Rutina mersului la serviciu, mecanica deplasarilor din interes, stereotipia cumparaturilor si a gatitului, isteria media, exhibitiile politicianiste, pagubosul curs monetar sint abandonate vremelnic. Timpul vacantei este - in intentie, cel putin - unul al evenimentelor neobisnuite sau al obisnuintelor suprimate, puse la propriu „intre paranteze". Inlocuim repetitia cu neprevazutul, previzibilul cu aventura, banalul cu diferitul. Este un interval al capriciilor satisfacute sau al asteptarilor implinite. Unii cauta zgomotul, spatiile de socializare, anturajul convivial; altii, dimpotriva, vineaza linistea, izolarea, atmosfera tihnita, lipsita de stridentele obisnuite. Dupa ani buni de „patriotism" estival, instinctul de conservare m-a indrumat in ultima vreme spre solutii ex-topice, favorabile - pe cit posibil - si odihnei domestice, dar si rasfatului cultural. De asta data, am preferat un zbor direct, de doar doua ore, spre Creta, in sudul Marii Egee. Pe „Insula lui Zeus" mai fusesem in urma cu fix sase ani. Prima data mi-am intretinut curiozitatile turistice, vizitind cea mai mare insula a Greciei de la un capat la altul, cu popasuri grabite la Héraklion (capitala - vechi port roman, fenician, bizantin, arab, venetian, otoman, grec), Knossos (cu resedinta regelui Minos, centrul culturii minoice, socotita a fi cea mai veche a Europei), Réthymno, Chania (orase superbe, cu arhitectura venetiana), Matala (in sud, port al cetatii antice Phaistos, dar si refugiu al miscarii hippie in anii '60). In scurtul sejur anterior, avusesem timp