Batrinul mergea dupa vint si era impins de la spate, ceea ce ii usura oarecum mersul. In plus, fata ii era putin protejata si suferea ceva mai putin. Avea insa sufletul greu si era chinuit ca s-a despartit de tovarasul sau de drumetie. Erau citeva grade sub zero, dar vintul se straduia sa le faca viata amara celor doi temerari care indraznisera sa se puna cu muntii Bucegi. Fetele lor erau supuse unui adevarat proces de sablaj cu fulgi inghetati. Cel mai batrin avea o mustata stufoasa si mare cit un vrabioi si in ea inghetau aburii iesiti pe nas, dar fulgii erau impiedicati sa-i zburde pe fata innegrita de atita frig. Calca apasat si ritmic, dar crea aparenta ca nu este deloc grabit. Din cind in cind se oprea, isi curata mustata, respira adinc pe gura si din nou se punea in miscare. Cel mai tinar, putin panicat sau nerabdator numai, avea un ritm alert, avansa 30-40 m mai mult decit companionul sau, se oprea si astepta cu spatele intors spre vint, o realiniere pentru un nou start. Avea si acesta fata innegrita si gheata, negasind o mustata in care sa se aciueze, se chinuia sa se instaleze in perciunii prelungiti nefiresc de mult, pina spre maxilare. Noaptea si-a accelerat venirea si cararea dintre cabana Piatra Arsa si cabana Caraiman nu mai era de nici un folos. Vintul incepea sa turbe de-a binelea si isi pusese in gind sa faca moarte de turist. Avea ca aliat fulgii inghetati care se ingramadeau ca sardelele, devenind nervosi si lipiciosi, arzind fetele nefericitilor aventurieri, crescuti in cimpiile Moldovei. Acestia erau pentru prima data prezenti in toiul iernii pe carari pe care le mai strabatusera in timpul verii doar o singura data. Complet dezorientati, cei doi si-au fixat directia in contra vintului, directie relativ corecta pe timpul zilei, cind aveau si alte repere inca in vizor. Batrinul era constient ca situatia era destul de neplacuta si incerca sa-si doz