Mi-am luat un căluţ. Nu-i nici mare, nici de mare. Ce e a lui, e a lui. A calului… Şi unde mai pui că e şi sur. Nu e pur sânge, e…pur şi simplu! L-am încălecat, pe înserat (de unde şi „murg – amurg!) şi-am plecat la mândra mea de altădată, cu puşca şi cureaua lată, s-o facem lată.
Cum era de aşteptat, acasă era şi mama ei… Mama ei! Am descălecat, am legat hamul de ulucul de la poartă şi-am intrat în casă, buluc, unde am dat de bucluc (că tot rimează!)… Până s-o îmbrăţişez pe iubită, a trebuit să răspund la tirada de întrebări ale viitoarei mele posibilă soacră imposibilă, care m-a luat la „poezie”…
Întrebările s-au limitat doar la…o sumedenie:
Vii cu calul, să te dai armăsar? Şi mai miroşi şi a bălegar, pe picioare nu ştii să te ştergi? Alţii vin la fata mea cu jimichiu, porşe, lamborghini, chiar ateveu, iar tu, ca un biet jocheu, cu un cal putere ? Nu cumva eşti şi bine cherchelit? Că chelit eşti bine de tot! Ce viciu mai ai? Şi ce serviciu? Unde-s florile? Vii pe înserat, cu gând de înnoptat? Crezi că fata mea cade la pat cu una, cu două ? Sau cu unu, cu doi? Să-ţi iasă din minţi! Mâine să vii cu-ai tăi părinţi, să văd din ce soi eşti, dacă ai intenţii creştineşti…Sau n-ai nici un Dumnezeu? Am strâns din dinţi, mai mai să-mi ies, într-adevăr, din minţi. Şi-am încălecat pe şa şi v-am spus poveste-aşa. Si-am dat calului ovăz, şi-am jurat atunci, în barbă, pe femeia aia slută, cât oi trăi, să n-o văz!
Singurul lucru pe care l-am regretat e că n-am fost cu adevărat bărbat, măcar odată, să folosesc…puşca şi cureaua lată! Poate altădată…
PâS. Acest articol a fost scris de „ABBA”, Asociaţia Bărbaţilor Bătuţi şi Asupriţi, care fiinţează sub deviza „Trăiască nevestele şi mama lor, care le-a făcut!”
Mi-am luat un căluţ. Nu-i nici mare, nici de mare. Ce e a lui, e a lui. A calului… Şi unde mai pui că e şi sur. Nu e pur sânge, e…pur