Profesorul de teologie şi istoricul Toma Gh. Bulat a transmis Arhivelor Olteniei din 1925 o scrisoare din 1846 a unui Iosif Abel, care oferă amănunte despre „marele logofăt Iancu Bibescu“

Misiva fusese publicată, iniţial, pe 2 aprilie 1846 în Vestitorul românesc. Ea începe curajos: „Domnule Redactor, fiindcă foaia Dumitale este vestitor, te poftesc să vesteşti şi aceste puţine rânduri. În veacul nostru în care toată lumea călătoreşte, în acest veac negreşit nimenea nu mă va dojeni dacă şi eu mă fălesc a obşti printr’aceste rânduri întipărirea ce mi-a făcut vederea oraşului celui de al doilea de căpetenie a ţării noastre, cu prilejul aflării mele acum de curând într’însul. Eu cunosc oraşul Craiova de 20 de ani, şi l-am văzut mai în urmă în anul 1840 şi acum iarăşi. Dar ce schimbare! Cititorul fără îndoială aşteaptă să-i pui înainte chipuri deosebite a Craiovii. Dar la aceasta se înşală; şi apoi, cu care drept poate să aştepte de la un condei atât cu desăvârşire neliterat, precum este al meu, un panorama literar?“.

Aflăm, din rândurile acestui vizitator obişnuit al Craiovei, detalii legate de oamenii care s-au ocupat cu străşnicie de urbea noastră, care au încercat să o ridice la un nivel dintre cele mai înalte. „Cea dintâia şi tot deodată cea mai de căpetenie schimbare este rezultatul activităţei administrative a marelui logofăt şi cavaler Iancu Bibescu, în însuşimea sa de însărcinat cu cârmuirea în Craiova, şi tot de odată inspector al toatei Valahii mici! Această activitate a zisului mărinimosului bărbat se vede în toate unghiurile cele mai mici ale oraşului“.

Desigur că trecătorul prin Bănie nu a omis să se refere, îndeosebi, la frumosul nostru parc. „Prin osârdia şi alesul său gust, a propăşit la înfrumuseţarea ei într’un chip uriaş; şi o podoabă care se poate numi între cele dintâi este grădina ce se zice grădina lui Bibescu: o zidire a liber