La margine de Castellon, la umbra portocalilor muţi, singurii care le ştiu secretele tulburătoare şi durerea, o mână de românce suportă cu stoicism biciuirea nemiloasă a destinului care le-a cam trădat. În timpuri tulburi, vânzătoarele de amor efemer s-ar mulţumi şi cu cinci euro pentru o partidă de sex, dar criza le-a ”ucis” şi ultimul client. La margine de Castellon, la umbra portocalilor muţi, singurii care le ştiu secretele tulburătoare şi durerea, o mână de românce suportă cu stoicism biciuirea nemiloasă a destinului care le-a cam trădat. În timpuri tulburi, vânzătoarele de amor efemer s-ar mulţumi şi cu cinci euro pentru o partidă de sex, dar criza le-a ”ucis” şi ultimul client.

Altădată raiul prostituatelor de mâna a doua, strada Caminas - la "Portocali" cum o ştie toată suflarea masculină din oraşul scăldat de apele Mediteranei - este acum un loc dezolant. Este, parcă, o poartă spre un tărâm al deznădejdii şi sărăciei, unde chipul hâd al traiului mizer, dus de azi pe mâine, este ferchezuit cu pomezi ieftine şi învăluit în miresme neînţelese. Fiecare bucată a străzii cârpite, sfredelite de trecerea timpului, ce-şi urmează, şerpuit, cursul orb sub privirile oraşului strălucitor are povestea ei.

Povestea zbuciumului unor făpturi pribege începută într-o Românie abandonată şi rescrisă, aici, în Spania, la umbra portocalilor înfloriţi, în lumea dură a negoţului cu iubiri de împrumut. De când luna roşie sau ca de var se agaţă de cerul întuncat şi până la revărsatul zorilor, Angela (20 de ani), Monica (24 de ani), Iulia (20 de ani) şi Laura (22 de ani), singurele românce pe care le-am găsit la "treabă" pe Caminas, îşi ocupă locurile pe marginea drumului. Înghesuite în scaune, fetele urmăresc dansul limbilor de foc care le încălzesc trupurile dezgolite şi le luminează ascunzişurile sufletului. Din când în când, mai aruncă în jar câte o bucată din lemn cumpăr