Şapte zile la rând, în oraşul italian Agrigento, într-un cort imens cu peste 6.000 de locuri, un grup de dansatori români au prezentat "Nunta de pe Crişuri", un spectacol nemaivăzut, care a bucurat peste măsură puzderia de privitori. Se întâmpla în 1972, unul din mulţii ani de glorie ai Ansamblului Nuntaşii Bihorului.

Patru decenii mai târziu, de aceşti dansatori mai întreabă doar nostalgicii, cei care odinioară îi vedeau prin spectacole pe viu sau la televizor, iar acum le simt lipsa. De ani de zile, formaţia n-a mai onorat nicio invitaţie la un spectacol important, participând doar la cele organizate în apropierea Oradiei, unde cheltuielile nu sunt mari.

Asta pentru că, deşi e unul din cele mai cunoscute ansambluri folclorice din ţară, nu primeşte fonduri de nicăieri. Şi supravieţuieşte cum poate, de la un an la altul...

Feciori şi fete frumoase

În toamna anului 1964, un grup de instructori ai unor formaţii de dansuri populare, dirijori de orchestre şi interpreţi populari care activau în întreprinderile şi instituţiile orădene, au pus, la iniţiativa acestora din urmă, bazele primului ansamblu folcloric al sindicatelor din Bihor.

Instructori erau Andrei Şandor, venit de la Opera de Stat din Cluj Napoca, şi soţia sa Valeria Şandor, dirijor Geza Gombos, iar regizor artistic Mircea Popescu. Dansatorii proveneau din întreprinderile orădene, îndeosebi de la Mioriţa şi Înfrăţirea, fiind aleşi pe criterii bine stabilite: băieţii trebuiau musai să fie de la ţară, ca să aibă dansul popular în sânge, iar fetele să fie frumoase. Solistele erau şi ele alese cu grijă, trei dintre Floricile Bihorului - Duma, Ungur şi Bradu - trecând fiecare, de-a lungul anilor, pe la ansamblu.

Dacă în primii ani formaţia, denumită Ansamblul Folcloric al Sindicatelor din Oradea, a pus pe scena oraşului şi a judeţului doar dansuri populare obişnuite din Crişana,