Tolăniţi în fotolii, moţăim un pic a satisfacţie. Emisiunea lui Ion Cristoiu de la B1 TV, \"Ultimul cuvânt\" a fost un succes total. Subiectul? Nicu Ceauşescu!
Cel de-al treilea fiu al lui Nicolae Ceauşescu şi al Elenei Ceauşescu ar fi împlinit 60 de ani. Invitaţi de marcă Serghei Mizil şi verişoara lui Nicu, Mihaela Ceauşescu. Mă încearcă şi un sentiment prostesc de orgoliu. Cei de la Realitatea Tv, care-au prins subiectul în zbor, au avut invitaţi buni, dar fără nicio legătură cu subiectul!
Încerc să-l descos pe inepuizabilul Ion Cristoiu, pe care încep să-l apreciez, deşi n-am lucrat cu el, din ce în ce mai mult pentru pasiunea sa pentru istorie. Osârdia sa de la Biblioteca Academiei Române, atât de ridiculizată de nişte semidocţi, dă roade. Vorbeşte şi se comportă ca un istoric cu vechime. Cu câteva minute înainte pusese la dispoziţia telespectatorilor un film genial despre percheziţia casei lui Nicu Ceauşescu de la Sibiu din decembrie 1989. O voce cavernoasă, dar cu accente isterice arăta "poporului" averea "Prinţişorului". O geantă diplomat primită cadou, patru cartuşe de ţigări, o sticlă de rom, veo două de whisky, o ie ţărănească, o canapea uzuală - vorba lui Serghei, "eu n-aş sta pe ea astăzi" – dar unde evident "probabil viola femei". Imaginile sunt şocante şi te fac să te ruşinezi. Oare atât de proşti am fost la Revoluţie? Cum am putut crede aşa ceva, cum am înghiţit atâtea mistificări? Un medic sau un om cu stare, care avea mici conexiuni cu cei care ieşeau pe afară, avea mai multe decât fiul dictatorului. Ăia băgaţi la illicit aveau averi faţă de Nicu, nu glumă! Dar nu averea în sine contează, ci modul perfid şi profesionist în care am fost manipulaţi. Autorul filmului este evident de negăsit, deşi Ion Cristoiu îi caută urma de decenii…
"Ei, şi ce mai ne pregătiţi maestre?", încerc eu. "Asta nu-i nimic, să vedeţi dumin
